Jocurile ei

Chapter 9

Cand am ajuns la cafenea Alexandra, Raluca, Teodora si Josh erau deja acolo.
Ma indrept spre Alexandra si ii soptesc "Ma duc sa o caut pe Zoe. Vorbim mai tarziu."
" 'Kay"
Intreb un angajat de la cafenea daca imi poate spune unde se afla Zoe iar el ma conduce spre o mica scena unde erau Zoe si Arthur .
"Un still nou, Arthur ?" il intreb imbratisandu-i pe cei doi .
"Yep. Ca de obicei."
Arthur isi schimba look-ul in fiecare luna . Acum cateva zile avea parul verde insa azi il are mov si isi acoperea unul din ochii lui verzi cu o suvita de par . Era inalt si atragea privirele oriunde mergea.
"Ai mai repetat piesa ?" ma intreaba Zoe luandu-mi chitara din spate.
"Mhm. La 1 noaptea ma injurau vecinii pentru ca eu cantam la chitara . Ca doar na, ce nu fac eu pentru tine ?"
"Awww. Acum hai."
Ne indreptam spre scena micuta si incepem mini concertul . Majoritatea oamenilor cantau odata cu noi. Dupa ce terminasem piesa Zoe imi sugerase sa mai cantam cateva melodii . Desigur ca nu am putut sa o refuz .
Se facuse 7 seara cand am terminat . Managerul cafenelei ne-a multumit fiindca am atras multa lume .
"Unde sunt ceilalti ?" o intreb pe Akemi care ma astepta la o masa .
"Pai Alexandra a plecat cu Andrew, Raluca cu Teo si Josh cu frate'miu."
"Alexandru si Josh sunt impreuna?" o intreb in timp ce ii deschid usa .
" Ce gentelman. Da, sunt impreuna."
" Stiam eu! Sunt asa de draguti impreuna . Joch nu e genul care sa aiba o relatie ." ma uit spre Akemi care incremenise . Imi mut primivirea spre locul in care se holba . In fata ei era un baiat roscat, inalt, putin pistruiat . Nu cred... nu poate fi el... era identic cu descrierea pe care mi-a facut-o Alexandru despre acel baiat ... Nathan .
"Buna pisicuta mea micuta. Mi-ai lipsit." o saluta pe Akemi cu un zambet demonic "Nu ma mai recunosti ? Sunt eu, iubi bubiul tau . Nathan . Nu cred ca ai uitat de mine . Am avut atat de multe momente impreuna ." dorea sa o ia de mana pe Akemi dar eu il opresc .
"Cine dracu esti si tu?" ma intreaba el tragandu-si mana inapoi.
"Nu cred ca te intereseaza." ma uit spre Akemi . Era incremenita de frica si in acelasi timp lacrimile incepeau sa ii curga pe fata .
"Mi-ai facut puiul sa planga! Cine naiba te crezi sa intervi intre noi doi?!" se rasteste la mine facand-o pe Akemi sa planga si mai tare .
"Eu am facut-o ?! Dar tu cine te crezi de apari dintr-o data ?! Parca erai in inchisoare !" ma tip inapoi abtinandu-ma sa ii trag o palma .
"A, deci stii cine sunt. Bun. Ar trebuii sa iti fie frica de mine."
"Da, sigur. Si cum ai iesit de acolo?"
"Nu te teme . Politistii is in spatele meu, chioar-o . Eram in trecere . Tot la inchisoare ma intorc, nu iti fa griji."
" INCETATI !" Akemi ne intrerupe . Ma ia de mana si fuge spre masina . Cand ajungem ma trainteste de portiera masinii si ma imbratiseaza .
"Hei..."
"Hei..."
"El era Nathan?"
"Da..."
"Pai pot sa zic ca nu arata rau de loc."
"Cristina !"
"Usor, usor . Glumeam si eu. Iti mai e frica de el?"
"Da..." puteam sa ii simt lacrimile care curgeau pe tricoul meu . Plangea .
"Cine pisici se crede sa apara asa dintr-o data ? "
"Cristina?"
"Adica de ce a venit ?"
"Cristina?"
"Probabil am sa ii fac o vizita la inchisoare. Te-a facut sa plangi. Nu scapa usor."
"CRISTINA ?!"
"Hău "
"Putem sa nu mai vorbim despre el?"
"Sigur."
"Si putem sa mergem la locul special ?"
"Yep."
"Si putem sa luam si niste inghetata pe drum?"
"Orice pentru tine..." o cuprind intr-o imbratisare calda si nu ii dau drumul cateva minute.
"Multumesc..."
"Copil mic . Treci in masina acum ."
Ii deschid portiera si ii fac semn cu mana sa intre in masina .
Peste ceva timp ajungem la locul special . Era frig afara asa ca nu am mai iesit din masina. Cerul era senin si instelat iar orasul era luminat . Frunzele copacilor cadeau pe pabrizul masinii.
"Akemi ?"
"Mm?"
"Daca ai putea, te-ai intoarce la Nathan?"
"De ce intrebi?"
"Vreau sa stiu."
"Nu m-as intoarce."
"A, OK."
"De ce te-ai enervat asa de tare atunci?"
"Atunci cand?"
"Atunci cand Nathan a vrut sa puna mana pe mine ."
"Pai cine stie ce vroia sa iti faca.
Rade usor si isi indreapta privirea spre oras " Mai mult imi era frica de tine decat de el."
"De mine?"
"Yep. La cum esti tu, daca nu eram eu, sareai la bataie."
"Saream la bataie chiar daca erai tu. O merita ."
"Pai vezi. Plus, odata ce incepi ceva nu te mai opresti."
"Adevarat . Dar totusi, nu ar trebui sa iti fie frica de mine."
"De ce nu?"
"Nu ti-as face ceva rau . Si daca o sa iti fac atunci ma duc sa ma pedepsesc singura, avand in vedere ca is aspra cu mine . Plus, ai tot acordul meu sa imi faci ce vrei."
"Ce vreau?"
"Yep."
"Adica cand vreau eu?"
"Hai sa nu exageram . Cand vrei tu si ce vrei tu doar ca sa fie cu masura ."
"Bine, bine. Jucam un joc ?"
"Haida "

_______________________________________
Hei lume, aici CrissX.
Vroiam sa va spun ca m-ar ajuta FOARTE mult daca mi-ati vota cartea si ati spune "next" in sectiunea de comentarii ca sa stiu daca merita sa continui.
Am sa incerc sa fac capitolele ceva mai lungi dar nu stiu daca am sa mai postez zilnic . Am nevoie de suportul vostru pentru asta.
Multumesc !:)
_______________________________________