Chapter 35

545 42 9
                                    

"Bine, bine. Adevar sau provocare?"
"Haida."
"Ce alegi?"
"Provocare."
"Saruta-ma."
Ma uitam surprinsa la ea. N-ar trebui sa fie asa de greu sa fac provocarea. Adica daca nu era Alexandru ieri o sarutam... cred.
"Ii ok daca nu vrei s-o faci. Pot sa-ti dau alta provocare."
Ochii ei erau fixati pe ai mei. Ma fortau sa o sarut.
Ma apropri usor de ea si imi lipesc buzele de ale ei. Era surprinsa dar imi primeste sarutul. Nu ne puteam opri, asta era sigur. Avea buzele calde si mi le incalzea pe ale mele. Era prea placut ca sa rupem sarutul.
"Akemi?" ii rostesc numele usor, indepartandu-ma de ea.
"Da?"
"Mai ti minte cand te-am provocat sa ramai in sutien tot drumul pana la casa ta?"
"Normal!" ii pot observa un zambet pe fata "Stai, tu tocmai..."
"Poate."
"Adica?" zambetul ii disparuse. Ma trage mai aproape de ea, dandu-mi un mic pupic pe buze.
"Adica da..."
"Oh..."
O indepartez de mine. De ce mi-am adus aminte de astea tocmai ACUM?! Is asa de penibila... Dumnezeu, sa vezi ce-ti fac cand mor. Iti bati joc de mine. Dar totusi...De ce mi-a placut sarutul ala...? Ugh, ma urasc.
Ma uit in jur si observ ca incepuse sa se intunece. Cat timp am stat aici? Vantul batea destul de tare si o facea pe Akemi sa tremure.
"Hai sa mergem, e destul de frig iar tu ingheti."
Nu-mi spune nimic. O ia inainte cu mainile in buzunarele blugilor.

*****

"Ghiozdanul tau e la mine..." imi spune oprindu-se in fata casei "Vii inautru pentru ciocolata calda sau ti-l aduc eu?" Incerca sa puna un zambet pe buze dar nu reusise.
"Um, sigur. Dupa tine..."
Intram in casa, Akemi ducandu-se direct in bucatarie. O urmez si observ ca pe frigider era un biletel. Il iau si il citesc cu voce tare.

"Am să stau la  Josh vreo 3 zile. Tata și mama sunt plecați cu afacerile. Te descurci tu, dacă se intâmplă ceva sună-mă.
Am lasat ciocolată in frigider fiindcă mna... știu că-ți place :).
Te iubesc.
P.S.: Te salută Josh.

                                        -Alexandru :)"

"Dragut." spun eu in soapta.
"Ouch!"
"Ce ai patit?"
"M-am ars..."
Ma apropri de ea si o iau de mana "Copil mic, unde te-ai ars?"
"...D-deget..."
"Nu e cine stie ce... o sa-ti treaca."
O lacrima cazuse pe tricoul meu. Cand ma uit la fata lui Akemi era plina de lacrimi.
"De ce plangi?" o intreb indepardu-ma de ea.
"Nu stiu... doar... Ugh..."
"Vrei sa plec?"
"Nu..."
"Atunci...?" ma aproprii usor de ea si ii iau un prosop pe care il strangea in mana.
"Putem sa ne uitam la un film...? Chiar nu vreau sa vorbim despre asta acum."
"Ok."

_______________________________________

Hey lume!
Deci, fara deci, daca am sa pun un capitol odata la o luna e din cauza ca nu mai idei.
Voturi? :)
Multumesc! :)
_______________________________________

Jocurile eiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum