Persoana a treia P.O.V
Alexandra si Andrew se intorceau din Japonia. Erau pe autostrada, intr-un Jeep albastru deschis plin de bagaje si chestii din Asia, in special Japonia. Alexandra iubea tara asta si Andrew fiind sotul ei... Ii facea cam toate poftele. Copii astia au crescut asa de mari... de la 17 ani la 27. Andrew era un avocat cunoscut in toata lumea. Invatase toate limbile necesare ca sa isi satisfaca clietul. Alexandra lucra ca un designer. Primea comenzi de peste tot, ajungand sa aiba propria ei firma. Era mica dar inflorea in fiecare zi. Puteai sa zici ca cei doi o duceau bine: aveau o casa mare cu etaj si loc de parcare unde incapeau doua masini si o motocicleta care, desigur, era a Alexandrei. In spate aveau o piscina unde Andrew prefera sa se relaxeze mai mult decat sa inoate. Cei doi planificau sa faca si un copil dar asta ramane de vazut.
"Say "no, no, baby, I need you everyday. This my last mistake." And I'm like OK, OK, OK... si de aici nu prea mai stiu versurile." zice Alexandra cantand una din melodiile ei preferate.
"Doamne, ce mi-ai dat? Canti asa de frumos..."
"Heh, arigatou. O sa-mi lipseasca Japonia... toate festivalurile... si oamenii sunt asa de draguti... Plus florile de cires..."
"Pai poate o sa ne mutam in Japonia. Ce zici?"
"Ar fi un vis devenit realitate..."
Andrew surade la cuvintele sotiei sale, ar fi sarutat-o dar era la volan. Erau facuti unul pentru celalalt. Se iubeau mult si se completau. Alexandra avea nevoie de cineva sa fie acolo pentru ea in momentele triste iar Andrew era acel cineva. In schimb, Andrew avea nevoie de cineva sa-l sustina in momentele grele, cand vroia sa se dea batut, iar Alexandra era persoana perfecta sa-l sustina. Erau o pereche inseparabila.
Cum se uita Alexandra pe geam la peisajul de afara, telefonul ii suna. Era un mesaj cu numar necunoscut:
"Buna ziua!
Peste doua saptamani, pe 1 august, va avea avea loc o reuniune a claselor 9-12 de la liceul unde ati invatat, la ora 13:30. Ne vom intalni la restaurantul unde am facut banchetul. Acum poate va intrebati cine sunt. Ei, doamna Alexandra si domnule Andrew, asta nu e important. Daca veniti la reuniune veti afla cu siguranta cine sunt... sau poate o sa aflati si din mesaj, cine stie?
Cu drag, X"
Alexandra il citise cu voce tare incat sa poata-l auzi si Andrew. Baiatul ramane tacut pentru o clipa, gandindu-se cine e. Cand gasise persoana care ar putea sa scrie masajul asta incepuse sa rada usor.
"Ti-ai dat seama cine ?" intreba Andrew zambind pervers.
"Cine altcineva se ma semneaza cu X cand e un mesaj anonim?" surade Alexandra.
"Bine zis... merge.?"
"Mai intreabi? Desigur ca mergem."
Andrew zambeste si ii ia mana Alexandre intr-a lui "Te iubesc." spune sarutandu-i mana.
"Și eu te iubesc." zice Alexandra dandu-i un mic pupic pe obraz.
CITEȘTI
Jocurile ei
RomanceO fata simpla, Cristina, ce nu prea era populara la scoala, avea o viata prea plictisitoare pentru gusturile ei ... pana într-o zi cand Akemi se muta în casa de langa ea . 《Daca esti anti lgbt+ du-te si cauta alta carte pe care sa o citesti》
