Jocurile ei

Chapter 17

"C-Ce problema?" intreb eu balbaindu-ma.
"Vezi tu. Fata asta e inca beata... Va trebui sa o ducem la dezacolizare..." imi spune Andrian sperand ca nu am sa fac urat la ce tocmai mi-a zis.
"Pai si care e problema? Ce pisicii mei? Du-o. Ce treaba am eu cu asta?"
"Nu stiu... nu e iubita ta ?" Era surprins de situatie. Se uita la mine nedumerit incercand sa obtina un raspuns.
"Nu mai e..." raspund eu cu tristete in glas...
"Slava Domnului... La cum esti tu... credeam ca v-ati impacat dupa cearta aia..."
"Putem sa nu vorbim despre asta ?"
"Sigur. Ma duc sa o scot si am sa o duc eu la dezacolizare."cu asta ne intoarce spatele si se intreapta spre Rebecca. De ce a trebuit sa aduca in discutie aia... stie ca nu imi vreau sa imi amintesc.
"Hei, Cristina? Esti bine?" Ma intrerupe Akemi din gandurile mele. Imi luase mana intr-a ei.
"D-Da ... sunt bine. Hai acasa. Mi-e somn."

*****

Cum ajung acasa ma duc spre camera mea si ma trantesc in pat. Akemi s-a dus acasa. Eram doar eu si Puf. Soarele aproape rasarise. Vroiam sa ma culc dar gandurile ma cuprinse si nu ma lasau sa ma odihnesc. Ma uitam la tavan si stateam ca mortu' in sicriu. Il simt pe Puf cum incerca sa se urce in pat, langa mine, dar nu reusea. Era prea mic. Il ajut sa se urce iar el isi pune boticul pe burta mea.
"Hey Puf... cum e sa stai singur, acasa? Nu cred ca as rezista sa stau singura atata timp..." ma uit la el care se uita la mine. Habar nu am cum poate sa ma suporte cainele asta "O mai ti minte pe Rebecca? Nu cred ca ai uitat-o. Ai muscat-o odata iar ea ti-a dar otrava. M-am chinuit o saptamana cu tine ca sa te scot din starea in care erai...nici veterinarul nubiti mai dadea sanse..." isi mutase privirea la telefonul meu ce palpaia o lumina movulie. Era un mesaj de la Rebecca.
"Vad ca stii ce sa faci. Ne vedem luni, la scoala." -Rebecca.
"Mda, luni, la scoala..." gandul imi zboara la trecut, pe cand eram cu Rebecca, si cum ne-am intalnit... Era prima zi de liceu, clasa a noua.

*Flashback*

"Cristina! Grabeste-te! Intarziem!" imi spune Alexndra in timp ce alergam spre clasa.
"De cand iti pasa tie daca intarziem sau nu ?!"
"De cand e clasa a noua! Daca sunt baieti noi ?!"
"Eee..."
In cateva clipe ajungem in fata clasei. Noroc sau nu, picasem cu ea si Raluca in clasa. Plus cativa colegi vechi de ai mei. Cum dau sa deschid usa sunt trantita pe jos. O fata imbracata toata in alb iesise din clasa grabita. Nici macar nu ma vazuse. Ma ridic de jos si intru in clasa. Eu si Alex ne asezam intr-o banca din spate si ne pregatim de ora. Raluca statea in fata noastra.
"Ba! Austria e cu noi!"se tipa Raluca la noi cu un zambet pe buze. Puteam sa cred ca mai are putin si moare la cat de entuziasmata era.
"Ce vorbesti ma nene ma?" o intreb eu cu ochii spre usa. Fata imbracata in alb intrase in clasa si se puse langa Josh care era in prima banca. Il conosteam pe Josh de ceva timp. Ne-am cunoscut vara trecuta, in Bulgaria. Am pastrat legatura de atunci.
"Fata care tocmai a intrat. E din Austria. Si e bogata."
Eu si Alex ne uitam una la alta, nedumerite.
"Fite..." spune Alexandra " Baieti noi ? Nu vad..."
"Pai e Josh, tocmai a venit la noi."
"Pare interesant... sa presupun ca il stii?"
"Yep, am sa iti fac cunostinta in pauza."

*End of flashback*

Telefonul ma intrerupse din aminitiri... Cine pisicii mei ma mai suna la ora asta...?