Jocurile ei

Chapter 20

Femeia da din cap si iese din incapere, lasand o alta persoana sa intre.
O doamna de varsta a doua intra in camera. Era mica de inaltime si avea ochii albastri. Parul ei era saten iar pe ici colo se iveau suvite blonde si rosiatice. Purta o bluza movilue si o pereche de blugi negri.
O urmaresc cu privirea pana la patul meu iar atunci cand ajunge langa mine lacrimile incepusera sa ii curga pe obraji.
"C-Cristina..."
"Ummm... va cunosc?"intreb eu nedumerita. Ma uitam in ochii ei inlacrimati.
"Da! Desigur! Defapt... ce tot zic aici... Of... sunt mama ta. Am vorbit cu doctorul. Ai amnezie. E temporara."
"De unde pot stii ca esti mama mea?"
"Daca nu eram mama ta nu ma mai lasau asistentele sa intru prima."
"Oh..."ma uitam in jos, la mainile mele. Habar nu aveam ce sa zic. Nu o cunosteam. Adica o stiam dar nu imi aduceam nimic aminte de ea"Umm... imi poti zice cate ceva despre familia mea?"
"Ei bine, ai o sora si un frate mai mare care nu sunt in tara momentan, tatal tau lucreaza in alta tara, si avem un caine pe nume Puf la care tu ti foarte mult.
"Mhm..."
Dintr-o data ii suna telefonul femeii de langa mine. Inca nu puteam sa o numesc mama... doar... nu puteam.
"Scuze, e de la servici. Trebuie sa plec." imi da un pupic pe frunte si iese din incapere. Chiar era mama mea? Adica daca era... cred ca ar fi stat cu mine in loc sa plece la servici. Dar in fine, fiecare cu pasaricile lui. Ma intrebam cum arata familia mea. Imi imaginam fiecare membru.
Dintr-o data usa se deschide si intra doua fete si doi baieti. Pot sa zic ca baietii aratau destul de bine. Adica... acele tricouri mulate... mamă.
"Criiiiisssssyyyyyy!!!!!!" striga o fata cu parul lung si imi sare in brate.
"Raluca ! Da-te jos de pe ea! Debea s-a trezit din coma!"striga o fata cu parul scurt si putin mai inalta decat cea de pe mine.
"Nu! Nu ma mai despart de ea! Uite ce pateste daca eu nu sunt pe langa ea ca sa ii dau o palma!"
"Cu asta ai dreptate."
"Ummm... cine sunteti?"
"Auziti? Eu zic ca am facut o prima impresie proasta." zice un baiat cu parul negru.
"Mdhe, fetelor, voi sunteti primele care se prezinta."spune al doilea baiat, unul blond.
"De ce noi?! Voi incepeti! Sunteti barbati doar, ce puii mei?"spune fata cu parul scurt.
"Voi sunteti mai apropiate de ea decat suntem noi, mai ales tu, Alexandra."spune baiatul blond.
"Da ce?! Tu esti fratele iubitei ei, Alexandru!"spune fata cu parul scurt.
"Ce pisicii mei se petrece aici?!"zic eu nervoasa din cauza ca astia din fata mea se certau.
"Vad ca injuraturile nu ti le-ai uitat..." zice fata cu parul scurt ce aparent o chema Alexandra.
"Da prezentati-va odata, mancamia-ti pancreasul!" se tipa fata din bratele mele ce o chema Raluca. La auzirea injuraturii ma apuca rasul. Sa presupun ca astia sunt prietenii mei? Adica, uitati-va si voi la ei.
"Of, incep eu. Sunt Alexandra. Sora ta de cruce."spune fata cu parul scurt "Ummm, mama ta mi-a zis sa iti dau telefonul tau. Ea a uitat de el si mna." imi intinde teledonul iar eu il iau."Are parola si amprenta pe el. Parola nu o stiu dar ar trebui sa iti fie usor sa intri pe el."
"Multumesc." spune eu deschizand telefonul. Nu era spart. Avea doar putin praf pe el. Il sterg si il pun pe noptiera de langa pat.
"Bun, randul meu! Deci! Fara deci! Eu sunt Raluca! Am fost iubita ta. Si inca sunt."
"Minte." spune Alexandra."Nici nu ai fost cu ea."
"Dar merci Sherlock. Oare ce ma faceam fara tine? In fine, continuam. Is prietena ta. Trebuie sa iti amintesti de mine! Adica eu is cea care iti da palme neasteptate la fund . Eh, unele sunt si asteptate dar n-am ce sa fac. Eu sunt fata aia lesbiana din clasa care e innebunita dupa cuplurile de baieti. Aminteste-ti de mine!"
"Ummm..."ramasesem fara cuvinte. Era disperata sa imi amintesc de ea.
"Acum eu. Sunt Andrew. Sunt impreuna cu Alexandra. Despre mine nu prea e mult de spus. Tipul ala timid cand intalneste oameni noi."
"Eu! Sunt Alexandru, fratele lui Akemi. Nu stiu daca iti amintesti de ea dar e iubita ta. Sau a fost. Am sa iti explic mai tarziu. Sper sa iti recapeti memoria. O vreau pe Cristina nebuna inapoi."
"Akemi?" Intreb eu nedumerita. Imi parea familiar numele.
"Mda... va-ti certat... este iubita ta... sau cum a zis Alexandru... a fost..."zice Andrew .
"Ce s-a intamplat cu ea?" incerc sa ma ridic din pat dar Raluca inca era in bratele mele deci nu reusisem.
"E... E in alta sala... e bine... cu mult mai bine decat tine... defapt, doarme momentan."imi spune Alexandru care se lungise pe unul din scaunele din camera.
"Vreau sa o vad... pot ?" intreb incercand iar sa ma ridic din pat dar Raluca ma oprise... iar.
"Nu prea vrea sa te vada... zice ca ti-ar face si mai mult rau..."Alexandra parea destul de relaxata fata de ceilalti.
"Dar e singura care stie ce s-a intamplat intre noi si cu accidentul ala... poate m-ar ajuta sa imi recapat memoria!"
"Akemi---"Alexandra este intrerupta de un ciocanit in usa. Raluca se da repese jos de pe mine iar Alexandru pe ridica de pe scaun.
"Nu am mai vazut pe nimeni pe hol care sa vrea sa intre." Imi spusese Raluca.
Usa se deschise rapid iar pe ea intra o persoana ce imi parea cunoscuta.
Dintr-o data imi aparuse niste imagini prin fata ochilor. Un caine... eu care stateam la un birou micut si dragut... si...