Jocurile ei

Chapter 15

Stateam amandoua pe bacheta din spate a masinii, ea fiind in bratele mele. Nu vroiam sa ii dau drumul pentru nimic in aceasta lume. Vroiam sa stau asa toata viata.
Dintr-o data imi suna telefonul . Rebecca. Nu avea nici o sansa sa ii raspund dar la scurt timp incepuse sa imi trimita mesaje.
"Cristina ! Raspunde !" - Rebecca
Super. Obsedata.
"Am chef de tine. Raspunde !" - Rebecca
"De ce nu ii raspunzi?" Ma intreaba Akemi care se uita cu tristete in telefonul meu.
"Nu doresc."
"De ce?"
"Fiindca nu doresc. Akemi, nu am sa stric momentul pentru ea."
"Nu m-ar supara daca ai raspunde."
"M-as supara eu pe mine fiindca as face-o."
Dau telefonul pe silentios si il arunc pe bordul masinii . Femeia aia e nebuna. In urmatoarea secunda ii simt buzele lui Akemi lipite de ale mele . Isi cuprinse mainile si nu ma lasa sa ma misc. Era... oarecum... nervoasa... Eram sub controlul ei.
Intr-un final reusesc sa ma eliberez din stransoarea ei.
"Cristina, putem merge acasa ?" ma intreaba Akemi ce deja se mutase pe locul din fata .
"Ce a fost faza de mai devreme?"
"Doar... du-ma acasa..."
Ii urmez ordinile. Stiam ca nu era timpul pentru intrebari. Daca o fac sa scoata un cuvant se va pune pe plans.

In ceva timp am ajuns in fata casei lui Akemi. Era intunecata. Probabil ca nimeni nu era acasa.
"H-Hei, Akemi ? Dormi la mine ?"
"Um... sigur... dar mama ta?"
"Saptamana asta nu e acasa."
"Pai hai atunci..." spunand asta se da jos din masina iar eu o urmez.
Era frig afara. Vantul suiera prin crengile copacilor.  Lumina lunii care ii mangaia parul o facea si mai frumoasa . Am trecut ca doua feline prin frunzele care cadeau peste noi ca o ploaie usoara. Cand ajungem la mine ii deschid usa ca un gentelman ce sunt, lasand-o sa intre prima in casa. Puf incepuse sa latre atunci cand a zarit-o pe Akemi. Imi fac si eu aparitia linistindu-l pe Puf. Era bucuros fiindca insfarsit puteam sa ma joc cu el si sa-l alint. Era prea liniste in casa. Iar noi eram obosite.
"Poti sa faci un dus daca doresti." Ii spun lui Akemi in timp ce arat spre baie " Am sa iti aduc niste haine de ale mele.."
"Bine." cu aceste cuvinte ma lasa singura. Ce fata...
Peste ceva timp bat usor in usa de la baie
"Da ?"
"Pot sa intru ca sa iti las hainele ?"
"Sigur ."
Cum intru in baie ma blochez . Akemi era in fata mea doar intr-un prosop. Imi ia hainele din mana iar eu ies in cea mai mare graba din incapere si intru in camera mea. De ce ma simt asa de fierbinte ? De la Akemi? Aaargh. Fata asta ma face sa simt prea multe sentimente. Incercand sa imi iau gandul de la ea, pregatesc un film la care sa ne uitam ca sa treaca timpul.
Ma pun pe pat impreuna cu Puf. Peste cateva momente apare Akemi in hainele mele, parul ud cazandu-i pe spate. A venit langa mine, privindu-ma fix in ochii mei albastri si, exact ca un catelus, incepu sa isi scuture parul ei blond stropindu-ma cu picuri reci de apa. Intr-un final se opreste . Radea.
"Ce e asa de amuzant?" zic eu ridicandu-ma de pe pat si scotand un prosop din dulap.
"Oh haide. Am vrut sa te intreb daca nu doresti sa ma acompaniezi la dus dar probabil te-ai blocat."
"Chiar asa de rusinoasa ma crezi ?" Spun eu in timp ce ma apropi de Akemi. Aveam un ranjet malefic pe fata.
"Cristina...?"
"Da, Akemi?"
"Ce e cu acel zam-?" o intrerul cu un sarut. Ii prinsesem mainile intr-a mele. Nu ii dadeam deloc drumul. Imi cobor saruturile pe gatul ei .
"C-Cristina..."
"Vrei sa ma opresc?" spun eu tachinand-o. Continui sa o sarut, gustandu-i buzele si limba.
Aud un latrat un spatele meu. Era Puf care se uita la noi dand din coada. Cainele asta face asa de fiecare data. Cand vine vorba de lucruri romantice ma intrerupe... sau in cazul de fata... lucruri erotice. Ma uitam la el cu o fața de criminal psihopat iar el era mai fericit decat Preafericitu' Daniel. Ma intorc spre Akemi ce mai avea putin si radea, iar. Ma dau jos de pe ea  .
"Rade odata." si cu aceste cuvinte camera e cuprinsa de rasete. Doamne, ii iubec rasul. E asa se copilaresc.
Ma asez inapoi langa Akemi. Ma luase de mana si isi puse capul pe pieptul meu, ascultandu-mi bataile inimii.
De ce o iubesc asa de tare ?