Xavier (Herman Tommeraas F.F)

× Capitolul 1 ×

Un cuvânt pentru ceea ce sunt eu? Un monstru,un monstru cu sânge rece și necruțător,mânjit de sângele a miilor de păcatoși,să îi vad atât de neajutorați și singuri,exact ca şi victimele lor, mă face să mă simt atât de bine,aproape că simt ce înseamnă fericirea.
De ce o fac?E simplu,din pură plăcere şi din dorința pentru o lume mai bună.
Nu,nu omor pe cine prind la colț de stradă întunecoasă ,îi omor doar pe cei cu păcate,sunt un fel de judecător pentru ei,așa am ajuns cel mai de temut om din Brooklyn.

Arat destul de bine pentru cei 24 de ani ai mei,sunt destul de musculos,deși niciodată nu m-am axat pe muşchii mei,putem spune că îi am de la mama natură.Imi place să mă antrenez în beciul casei mele,am câteva ținte,saci de box şi greutăți,care mă ajută să mențin în formă,pentru ținte îmi place să folosesc cuțite,pistoalele mi-se par banale,totul se termină prea repede,nici nu apuc să mă bucur de sfârșitul lor,până la urmă,unde ar mai fii distracția,nu?

Mă apropii de magazin,foarte calm,în ciuda faptului că toți oamenii în jurul meu aleargă țipând și urlând de frică,un mare zâmbet ivindu-se pe buzele mele.De ce?Păi motivul sunt chiar eu,am un anumit renume în acest oraș şi nu pot spune că oamenii se simt chiar bine în prezența mea.

-Salut Ricardo,unde este pachetul meu de Kent,îl ai,nu-i așa?
Ricardo este unul dintre puțini copii cu care interacționam în orfelinatul Beach Field,unul dintre cele mai oribile locuri din lume,dar de atunci am pastrat legătură,amândoi având amintiri deloc plăcute în acel infern.

-Chiar aici,ce-i mai bun pentru tine,X!
Spune în timp ce se apleacă după tejghea.Am mai stat puțin să discutăm niște chestii total neinteresante,dar s-a înserat,aproape de miezul nopții,iar eu trebuia să mă apuc de dulcea mea ,,muncă,,.

Am ieșit din magazin,mă gândeam unde să mă duc să mă distrez,însă niște urlete de fetiță mi-au oprit gândurile.Ăsta e momentul,aici intervin eu.

Să înceapă distracția băiețași.

Doi bărbați destul de uriași pentru vârsta lor,încearcă să dezbrace o fetiță,presupun că este o tentativă de viol.
Nu pare a fi o fetiță,din contră,pare majoră,dar după strigat putem să jur că nu are mai mult de 7 ani.

De ce o fac în doi? În trei e mai amuzant,pot să vin şi eu?

-Salut,pot să vă ajut?
Râd,râd atât de tare încât pot spune că este o criză de râs,o mare panică așternâdu-se pe fețele ,,balerinelor,,.Nici nu apuc să număr pana la 3,că deja căprioarele fug speriate mâncând pământul.

Super,eu ce fac acum?

Mă apropii încet de fată, deșii conștiința îmi spunea să o zbughiesc la fugă după ,,balerinele,, mele.Oricum le-am memorat fețele.

Ne jucăm mai târziu puișorilor,norocul vostru.

Părul ei ciocolatiu inchis,răvășit în toate părțile,bluza ruptă și lipsa unui pantof erau dovada suferinței ei.Tremura din toate încheieturile,işi strânse picioarele la piept şi plângea ca un copil de 7 ani.

Dă dovadă de multă maturitate.

-Ce cauți la ora asta aici,ești nebună,nu te-a învățat nimeni că e periculos să mergi noaptea pe stradă?
Ar fi trebuit să sune ca un reproș,dar vocea mea,mult prea calmă pentru acest moment,strică toate reproșurile pe care le aveam în privința ei.
M-a fixat cu ochii ei de un verde sublim, în care puteam să jur că bucăți de cristale şi m-a îmbrățișat,de parcă ar fi găsit o scăpare în brațele mele.

Bine că nu ştii cine sunt,altfel fugeai împreună cu ,,balerinele,, mele.

M-am desprins din îmbrățișare,fiind prea scârbit de tot ce înseamnă,ce or fii astea,am ridicat-o şi am târât-o până la iubirea mea,SUV-ul meu cel negru.S-a desprins din strângerea meu,destul de strânsă pentru mâna ei mică şi fragilă.