Xavier (Herman Tommeraas F.F)

×Capitolul 9×

-Deci,ai de gând să mă primești înăuntru?

Nu spun nimic,însa îi fac semn cu mâna să între.

-Hai,zi ce vrei şi de ce eşti aici,rapid că nu am toată ziua la dispoziție.Ii spun dupa ce se aşeaza pe canapea.

Bruneta se uita nedumerită la noi,pare pierdută.

-Nu pari băiatul cu pizza.spune ea zambind,incercand sa destinda atosfera deja prea tensionata.

Oh,daca nu venea el ce ii faceam.Si cate voiam sa ii arat..

-Serios,Sherlock?De unde ideea asta?spun eu

El ii arata un zambet fermecator semn ca e ok,iar ea ii inapoiaza zambetul.

-Nu ii mai zambii.ii spun brunetei,ea plecand in bucatarie.

Vreau sa va scot ochii amandurora.

-Bun,eşti puțin nedumerit,deci,voi începe să îți povestesc cum am ajuns aici pentru a te face să înțelegi.

De parcă nu îmi era suficient cât vorbea bruneta acum şi ăsta..Doamne cât mă mai pedepseşti?

-Dar vai,ce mă bucur...

-O să mă prefac că n-am auzit asta...Totul a început când am fost adoptat,aveam undeva pe la 4 ani.
Am fost crescut de o familie frumoasa,cu o casa modesta,niste oameni model,care m-au crescut ca pe copilul lor.
Am stiut tot timpul ca am fost adoptat,mi-am cautat incontinu parintii,intr-un final am aflat ca au murit,nu mai aveam nicio speranta,insa acum 2 luni cred,am primit o scrisoare cu o adresa si cu un nume,scria ca,am un frate mai mare..
Initial am crezut ca e o gluma proasta facuta de unu' dintre prieteni mei.M-am gandit totusi sa inerc sa te caut,am vorbit si cu familia mea,mi-au platit si biletul catre tine,deşii aveam bani.Am coborât din avion si am ajuns aici.

-Ce emoționant,aproape că mi-au dat lacrimile..

-Sincer,mă aşteptam la o asemenea reacție,nu aveam pretenția să plângi de fericire,dar nici să te comporți ca şi cum sunt un duşman de al tau.
La cât de acru eşti,sunt sigur că ai mult prea mulți.

-Ai bagaje? Îl intreb schimbând subiectul.

-Da,trebuie să ajungă într-o ora,cei de la aeroport au un sistem groaznic.

-Deci te vei muta la mine?

-Vrei să mă mut cu tine?intreaba el puțin surprins.

-Sincer nu,aş vrea să iți dau un şut în fund,să te trimit inapoi de unde ai venit şi să nu te mai văd vreodată în viața mea.
Dar rămai şi fă un duş,arați ca după război.Spun si ma indrept spre scari urcand in camera sa ii aduc un prosop si nişte haine.

-Zici că e un moş părăsit de 180 de ani.Mereu e aşa morocănos?intreaba cel care ar trebuii sa-mi fie frate.

-Te-am auzit păcăliciule!strig eu de sus.

-Ştiam..zice el triumfător.

-Prefer să nu spun nimic.ii raspunde bruneta.

------

-Hei,eşti ok?se sude vocea brunetei din prag.

Ii fac semn sa vina spre mine si vine îndata,punand-uşi capul ei micuț pe pieptul meu.

-A adormit?spun evitand intrebarea brunetei.

Până la urmă de ce e aici?

-Da,era obosit,dupa 9 ore de zbor,cred şi eu.
Iar duşul ăla doar i-a amplificat oboseala.

-Pizza aia nu a mai venit.spune ea făcând un botic de copil.Degetele ei trasand linii imaginare pe pieptul meu.

Fața ei e de copil.

-Ehh,mi-a pierit oricum foamea.spun eu fiind compler sincer.

-Ştii,imi pare rău să aud asta,pentru ca,in timpul în care ai stat tu cu fratele tau,eu am făcut fursecuri.
Spune cu zambetul pana la urechi.

-Nu îmi plac dulciurile.spun eu incercand sa o enervez.

-Cee??tipa si se ridica de pe mine.

-Doamne,mai uşor cu țipătul ăla,ai speriat orice pe o raza de 120 se km.

-Cum să nu iți placă dulciurile?Acum înțeleg de unde vine acreala asta..Mă duc sa aduc tava de jos,ai sa mananci una,chiar dacă nu vrei.

Se ridica de pe pat.Inainte sa paraseasca sa iasa camera,o strig.

-Heei.

-Ce?spune ea intorcandu-se,in timp ce imi arunca un zambet.

-Priveliştea,imi place ce vad.spun facand referire spre fundul ei.Al dracului să fiu dacă nu o voi scăpa odată de ei.

-Esti un bou.se roseşte si pleaca.

-Uita de hainele tale,aici vei sta doar in tricourile mele.

Nu imi raspunde,dar sunt sigur ca m-a auzit.

Revine dupa 2 minute cu o tava plina de fursecuri in forma de..Nu stiu ce forma e,dar sper sa fie comestibile.

-Arata oribil.Eu nu mananc asa ceva.

-Oh haide,sunt mai bune decat par.Una,pentru mine.

-Esti enervanta,stiai?

-Da,nu ratezi nicio sansa sa-mi spui asta.spune ea zambind.

1-0 brunet-o,nu mă aşteptam.

Intr-un final,mananc un fursec şi nu e asa de rau precum arata.

-Au gust bun?ma intreaba ea plina de sperata.

-Da,dar ştii ce are un gust mai bun decat fursecurile?spun zambind.

Mă apropii de gâtul ei,i-l sărut uşor de cateva ori,deja respira scaldat si tremura sub atingerea săruturilor mele.

-C-Ce?spune ea bâlbâinduse.

-Buzele tale.