x Capitolul 8 ×

127 4 7
                                    

Cine-i ăsta?

O bubuitură mă trezește din frumosul meu pui de somn..Cine naib...aa,bruneta nesuferită..

-Auu!aud o voce somnolentă cum se vaită.

De ce de fiecare dată când dorm îmi strică momentul?

-Shhhh,dorm!îi spun eu înşfăcând şi aruncând o perna spre direcția sunetului,iar la chițătul pe care l-a făcut,asta înseamnă că am nimerit-o.

-Ești un idiot,și de ce mă doare capul şi simt că o să mor?Mă simt ca un mort-viu şi cum naiba am ajuns eu aici şi de ce sunt aici,dar de ce am dormit cu tine în același pat?Spune aproape țipând.Şi eu unul voiam numai liniște.

De ce n-ai pic de milă,Doamne?Vreau să tacă.Nimic altceva,atât de mult cer??

Mă ridic din pat,cu ochii întredeschişi,bruneta încă zăcea pe jos,cu părul răvășit în toate părțile,rochia îi se ridicase aproape de baza coapsei,rujul ii era întins până spre gât,rimelul era deja dus și câteva gene micuțe se odihneau pe obrajii ei roși,iar fondul de ten era pe pernele mele,sper să iasă petele,altfel o pun să îmi ia unele noi...Chiar și după o noapte de beție,tot arată bine..

E imposibil așa ceva..

-Păi nu ai nimic,te-am găsit intr-un bar,te-am luat acasă și presupun că deja îmi porți copii,poate sunt gemeni..îi spun fiind foarte serios.

-Adică,eu şi tu,vai de mine,nu,dar,eu,nu-nu-mi amintesc nimic,dar cum şi de ce?O văd fiind foarte crispată parcă încercând să își aducă aminte ce a făcut aseară.

Şi cât aș putea să o țin așa,pot îi dau şi detalii inexistente dar totuși să pară reale..

-Stai liniștită,nu am făcut nimic,te-ai îmbătat ca o fraieră aseară,ai început să spui prostii şi te-am târât până acasă şi imediat ai adormit..

Expresia ei pare mai calmă acum,este ușurată că noi nu am făcut nimic,oricum nu voiam şi chiar dacă aș fii vrut,a adormit..

Bonus pentru ea,minus pentru mine,ce aiurea..

-Adică noi nu am...nimic,nu?întreabă ea cu o urmă de regret?...Ăla e regret?Adică îi pare rău că nu?Ce să mai cred despre fata asta?

O să înnebunesc,cât de curând....

-Poftim,spun şi arunc spre ea un tricou de la mine..fă un o baie arăți groaznic,ai în dulap tot ce ai nevoie,vezi să nu îmi consumi tot șamponul,voi femeile,mereu faceți asta...

Cred..

Am coborât jos și am deschis frigiderul în căutarea a ceva ce să îmi potolească foamea..

-Nu,nu,asta nu,yac,neah,nu îmi place,oribil,când am cumpărat ăsta??
Nimic din frigider nu îmi atrage atenția așa că mă decid să comand ceva..Dar oare ce?

Imediat coboară și bruneta care arată atât de bine în tricoul meu,îi acoperă doar o parte din picioare şi acum îmi dau seama că mă holbez la picioarele ei..

Mă torturează,de ce îmi face asta,ştie ca nu rezist..

Când a pășit pe ultima treapta de la scări,am ajuns în fața ei și i-am cuprins obrajii cu palmele mele,a fost surprinsă,însă a cedat imediat,am ridicat-o,eu încolăcindu-şi picioarele în jurul meu,am înaintat sărutul iar acum limba mea caută limba ei micuță,am așezat-o pe blatul de la bucătărie și am mușcat-o destul de tare de buză,ea țipând,am simțit un gust metalic şi mi-am dat seama că este sângele brunetei,e mai bun decât toate...Atât de bun și de dulce în același timp..Ne-am despărțit din sărut,amandoi secați de aer.Ochii ei mă fixează şi își șterge dâra de sânge cu dosul palmei..

-Dacă îți era foame,puteai să îmi zici,nu să mă mănânci pe mine..Am râs la comentariul ei răutăcios..

S-a dat jos de pe blat și s-a aruncat pe canapea,a luat telecomanda şi a început să o butoneze în căutarea unui program de vizionat..

-Mi-e foame,vreau pizza..Se milogeşte ea ca un copilaș care își dorește o acadea.

Oare are vreo' boala care o face să pară mai mare decât este?

Bruneta mi-a spus numărul celor care livrează pizza la domiciliu şi le-am spus ca vreau o pizza cu multa mozzarela..Până vor ajunge,o să mor şi eu şi foamea din mine..

Plictisit,mă arunc lângă bruneta şi îi fur telecomanda din mâna..

-Heeei lasă-o,mă uitam la aia,urâciosule..Spune ea făcând un botic de copil mic care nu primește ce vrea..

Eu când zic ca are 3 ani...

-Ce faci pentru ea?O întreb rânjind ca un tâmpit la ea.

-Nu știu,nu îți mai zic Xivi niciodată?Eu clatin din cap în semn că nu..Îți fac de mâncare 1 lună?Iar îmi clatin capul în semn că nu...Bine atunci,te sărut?

-Putem negocia!spun și o trag peste mine sărutând-o..

Ea se retrage din sărut fiind lipsita de aer ca şi mine.Ii dau telecomanda şi o las să își dea înapoi la programul la care se uita.

-Ți-aş fii dat-o şi pe 1 lună de gătit.Spun eu făcând pe victoriosul..

Să te văd acum brunet-o..

-Aş fii făcut-o şi pe mai multe săruturi..Spune ea zambind răutăcios către mine.Auch asta a fost dură,lasă că vezi tu brunet-o...

Nimeni nu îmi întoarce mie replica..

-Fii atentă brunet-o,nimeni nu îmi....Nu apuc să termin căci un ciocănit în ușa mă întrerupe..

Ai avut noroc..

Mă apropii de ușa,căutând prin buzunare după portofel,însă bruneta mi-l aruncă iar ea îmi face cu ochiul..

-Cu plăcere..O aud strigând după mine însă nu îi răspund.

Când deschid ușa îmi dau seama că ăsta nu este băiatul cu pizza,cel puțin nu arată că unul şi nu are motocicleta aia pe care,în mod normal,ar trebui să o aibă,atunci ăsta cine naiba mai e?

-Salut,Xavier,sunt fratele tău..spune şi își etalează un zâmbet tâmp pe față.Imposibil,eu nu am frate...

Imi frec ochii și clipesc des.

Fratele cui?

Xavier (Herman Tommeraas F.F)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum