Xavier (Herman Tommeraas F.F)

× Capitolul 4 ×

PLEACĂ ŞI SĂ NU TE MAI ÎNTORCI

-Şi acum ce facem?Unde vrei să mă duci mai exact??...Aceeași întrebare o pune de 20 de minute,chiar e un copil mic...

-Dacă nu încetezi să mă mai întrebi lucruri despre drum,jur că deschid portiera și aici te arunc,în mijlocul prăpastiei..

-Bine,dar cât mai avem?Mai avem mult?

M-am întors pe ea cu o privire care putea să o bage la 10 metri sub pământ chiar în secunda asta...E surdă de nu înțelege??

Nu are 7 ani,copii înțeleg când le spui un lucru.

-Ce??Ai zis să nu mai întreb de drum,eu am întrebat cât mai avem..

-Doar.Taci.Din.Gura.Odată...îi spun printre dinți abținându-mă să nu o arunc pe undeva și să plec..

Cine dracu' m-a pus să te salvez?

Ridică mâna,la fel ca la școală,semn că vrea să îi dau voie să spună ceva,ştiu că o să regret dar I-am dat din cap că un fel de aprobare..

Te rog,Doamne,să nu spună prea multe cuvinte.Poate 2 sau 3,doar atât..

-Ai iubită?răsună vocea ei în toată mașina..

Am pus frână,eram uimit de ceea ce mă întrebase,mă uit cruciș la ea și încerc să văd dacă glumește sau dacă ea chiar vorbește serios...Iar după fața ei pare că este destul de serioasă..Nu schițează niciun zâmbet,nimic...

-Poftim??...îi spun destul de răstit,dar nu suficient încât să o fac să se intimideze şi să închidă subiectul.

-Am întrebat dacă ai iubită,ce?Mi-ai dat voie să vorbesc şi voiam să te întreb, ce am făcut?

Știam eu că o să regret dacă o las să vorbească..

-Nu e treaba ta!spun foarte tare încât să o fac să se sperie..

Așa e mai bine..

-Scuze,dar semnele de pe gâtul tău spun multe şi nu cred că ți-le-ai făcut singur..O văd cum se străduie să nu schițeze un zâmbet,dar nu îi prea iese..

Mă uit în oglinda retrovizoare,şi văd două semne pe gât,,cadou,, de la buna mea ,,prietenă,,la dracu' şi cu tine Elijah...Acum semăn cu un păpușoi...

Ale dracu' femei,nu mai scapi de ele..Una mai rău ca alta.

-Nu am iubită şi nu trebuie să îți dau ție explicații,nu am de gând să mă justific în fața ta!Apropo am ajuns..

Ies din mașină,iese şi ea şi se oprește în fața ușii uitându-se la mine intr-un mod cât se poate ciudat.

-Ce este locul ăsta?

Un spital de nebuni pentru tine,e o casă,nu ai mai văzut una până acum?

-Casa mea,ce ți-se pare că este?

-Asta nu e casă,e un mini-hotel de lux cu 10 stele...Cum poți să locuiești singur în locul ăsta?Nu te plictisești sau ceva,nu te simți singur?

Uimirea încă se citea pe chipul ei luminat doar de niște felinare slabe..

-Nu,m-am obișnuit,deci intri sau mai stai să o admiri de afară??

Dă din cap în semn că intră şi i-am deschis ușa,nu că aş fii mare gentleman,dar poate îmi trântește ușa şi nu o plătește ea..

-Şi ce căutăm aici?

Şi a venit ideea!

-Eh,nu o să facem prea multe,mâncăm,Îți dau bluza uitată în mașină acum câteva zile,ne uitam la televizor,te fac să îmi porți copilul şi ne culcam...

Se uita uimită şi se duce sper ușă,însă eu i-am anticipat mișcarea şi am prins-o intre mine şi ușă..Puteam să îi simt respirație pe gâtul meu,iar ochii ei erau ațintiți pe ai mei..

Şi dacă vreau să o sărut....NU,NU VREAU...Dar...NU..

-Deci fată sau băiat?Sau preferi gemeni? Încerc să mă stăpânesc dar expresia ei..

Tremură,dar nu de frică,dar dacă o mai țin mult aici sigur o să leșine..Mă îndepărtez de ea şi se uită încă uimita şi cu pupilele dilatate la mine înghițind în sec..Şi atunci am început să râd..

-Glumeam,voiam să râd puțin de tine,nu eşti genul meu..Îmi plac fetele cu....forme,cu orice fărâmă de formă,adică opusul tău...

-Mda mă bucur,nici mie nu îmi plac băieții ca tine,nu ești frumos,ești enervant şi cred că creierul tău e mai mic decât un bob de mazăre..Spune ea fiind mândră de cele spuse.

Vrei război?Război primești..

M-am apropiat de ea foarte nervos,cum îndrăznește nenorocita asta să îmi spună așa ceva?Are noroc că nu e moartă..

M-am apropiat de urechea ei foarte lent simțind cum tremura la atingerea mea..

-Târfele ca tine,nu ştiu ce e ăla creier,cele ca tine știu doar să...Se distreze, intr-un mod,satisfăcător..

O văd cum se îndepărtează de mine,cu ochii în lacrimi şi mă plesnește peste față..

-Cum îndrăznești,barbarule?

Își pune mâinile la gură realizând ceea ce a spus..Idioată..Abia dacă am simțit palma aia..

-Îmi pare rău,euuu..am...Nu știu ce m-a apucat..

Arunc cu un pahar foarte aproape de locul în care ea sta,asigurându-mă că îi lovesc doar mâna şi aşa am şi făcut..

-Afară,afară până nu te omor şi îmi fac scobitori din ochii tăi..Şi ia-ți şi bluza cu tine...Târfă...

Și cu asta a trântit ușa şi a fugit afară,fără a ştii pe unde se duce,dar nu îmi pasă,m-am săturat de ea,să facă ce vrea,de data asta nu o mai salvez iar...Sper să o violeze toata vecinătatea...

Deschid frigiderul,scot o sticla de votka şi încep să beau uitându-mă la mai multe posturi tv şi căutând ceva mai interesant..

Dar bruneta tot îmi apare în minte,iau sticla și arunc cu ea în perete..

-Ieşi dracu' odată din capul meu,nu exiști...Lasă-mă în pace.

Încep şi arunc cu tot ce prind..În pereți..

Cum naiba să te scot din mintea mea?