prolog

546 59 6
                                    

  Degetele imi erau acoperite de un strat de ulei si chiar daca mintea imi spunea sa ma opresc cumva, nu o faceam, asa ca mi-am strecurat mana intr-o punga de hartie dupa ultimul cartof pai. Ma simt dezgustator, dar intr-un fel, ma simt bine. Clar, in ultima vreme, tot ce am putut baga in gura a fost mancare fast food, cafea si tigari ieftine.

  Pe balcon era liniste, puteai sa iti pui in ordine gandurile imprastiate toata ziua care tocmai a trecut, insa eu prefer sa imi aprind si penultima tigara din pachetul din buzunarul blugilor. Nu imi place sa fac anumite chestii, dar cu toate astea, le fac. Nu imi place sa simt anumite sentimente, dar le simt.

 Fumul se imprastie prin amurg si privirea mi se atintesare asupra masinii albastre care tocmai se oprise in fata casei, unde locuiesc. Erau parintii mei.

 Inainte de a fugi din balcon, sting tigara proaspat aprinsa. Ce risipa.

  Ajuns in sufragerie, ma asez pe canapea si deschid televizorul la un canal intamplator. Aud zgomotul cheii bagate in broasca usii, si in cele din urma, parintii mei isi facura aparitia cu niste sacose din hartie. Erau prea mult interesati de protejarea planetei. Pungile de plastic sunt mai rezistente, toata lumea stie asta. Nu?

 Mama imi imparte un sarut pe obraz, in urma asteia, observ o substanta colorata in rosu, usor lipicioasa - cunoscuta fetelor drept ruj-.

 - O doamne, Jakey, azi, fiind vineri, avem o cina foarte gustoasa! E o reteta cu mancare indiana. In plus, este sanatoasa. imi spune.

 - Mda, eu cred ca am mancat deja... cu prietenii, adaug rapid.

 - Nu, nu, cred ca o sa mananci cu noi.

 Odata ce intri in casa mea, e o regula numarul 1: daca te contrazici cu mama, esti mort.

 Si ei bine, cand am fost chemat la cina...si cand imi aplec privirea catre farfurie...deja simt ca sunt mort. Legume. Grozav. Ce vineri super!

{ n o t a  a u t o a r e i : tot ce vreau este sa nu ruinez aceasta idee}

eat healthyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum