Ai avut vreodata sentimentul acela in care te simti ca locul tau nu este aici. Mda, asta se intampla acum. Adica nu sunt introvertrit, dar nu ma simt bine cu persoane pe care nu prea le cunosc.Si inca ma intreb de ce am cedat rugamintii lui Blair. Inainte de a pleca, Blair si-a scos jacheta veche de blug si m-a imbratisat, ceea ce mi s-a parut dragut.
- Uite, Jack, la ora sapte trebuie sa plecam deja, okey?
- Si inca ma intreb de ce am acceptat asta acum cateva secunde, se poate renunta?
- Nu. Acum, mai bine te duci si te pregatesti...
- Stai, dar mama mea nu stie.
- Hm, ba da. Am vorbit cu ea deja, a spus ca se bucura ca o sa ne intelegem mai bine. Totusi, am cam omis unele chestii.
-Cateodata te comporti ca o dadaca si subliniez faptul ca esti doar o nutritionista.
-Cateodata te comporti ca un copil care ar avea nevoie de una si subliniez faptul ca timpul trece, tic-tac, Jack.
Okey, adevarul este ca imi place sa mai ies din casa, in ciuda faptului ca nu prea o fac. Alt adevar ar mai fi ca habar nu am cum se imbraca oamenii cand ies sa se distreze la un festival care e la un oras departare - ceea ce Blair a uitat sa ii mentioneze mamei mele-.
Imi deschid dulapul si pur si simplu, stau si incerc sa imi dau seama cum ar trebui sa ma imbrac. Imi scot un tricou la intamplare, pe care scrie ceva Gutshot!, fiind un tricou pe care l-am primit gratis de la un chiosc de suveniruri - pe nume Gutshot! - din Dublin. Cred ca inseamna ceva de genul vanator de fantome in sovietica - cred- . In rest, imi pastrez jeansii si cred ca sunt gata.
- Blair? Esti gata? Eu sunt. Uhm.
Bat usor la usa baii.
- Mda, nu sunt gata. Mi-am uitat creionul de ochi. In fine.
Ora sapte fara douazeci de minute. Este ora sapte fara douazeci de minute. -Pana la urma unde ne intalnim cu prietenii tai?
- Stii restaurantul ala, Rosie's Dinner?
- Locul unde trebuie sa mergi cu gasca si daca mergi acolo singur, vei fi inconjurat numai de barfe. Da, il stiu. facut greseala de a merge singur acolo.
- Woah, asta chiar este sinuciderea propriei reputatii. Ma rog, acolo ne intalnim cu ei.
- Problema este ca eu nu prea am o reputatie. Adica am una si mergand acolo singur, am adancit ca reputatia mea de om fara viata sociala.
- Ouch, a fost dureros banuiesc.
- Ceva de genul.
- ...
- ...
- Deci, ce zici? Mergem? Acum nu mai esti singur.
Masina lui Blair nu este cine stie ce, este o masina din secolul douazeci. Era diversificata in culori puternice - roz si un verde pal-.
Ne urcam in automobil si ei bine, nu prea porneste. Blair se ridica din scaunul soferului. Nu prea stiu ce a vrut sa faca, dar dupa un zgomot deranjant - da, era pumnul lui Blair in capota verde- am stiut ca Blair, a incercat planul B.
Cam peste zece minute, masina inca nu pornise.
- Masina stupida. Cred ca o sa mergem cu autobuzul.
- Nu mai spune, Jake. Credeam ca o sa mergem pe un covor zburatacind pe aici.
- Nu mai vorbi asa cu mine. Ma intimidezi.
- Cum asa?
- Hm, ironic, sarcastic, la misto.
- Nu imi bat joc de tine, dar pe bune, cum ai reactiona cand singura masina functionabila este distrusa, nu prea bine, nu?
Singura statie mai apropiata era cam la sase blocuri distanta. Mergeam cu un pas apasat, dar incet si molesit. Ii mai aruncam o privire discreta lui Blair. Eu inghetam de frig, dar sunt sigur ca lui Blair ii era de trei ori mai frig. Purta o fusta neagra cu un model ciudat si un tricou cu un imprimeu cu margarete, bagata in fusta stramta. Tricoul cu margarete ii era acoperit de o jacheta de blug, vechea ei jacheta. Mergea cu un pas rapid, dar dadea impresia de multa delicatete si feminitate.
In statie, eu m-am asezat pe micuta bancuta din lemn. Ea ramane in picioare, dar nu rezista mult, asa ca se aseaza alaturi de mine. Fiind o banca destul de mica, a fost nevoita sa stea foartea aproape de mine, astfel incat.umerii sa ni se atinga delicat. Amandoi emanam caldura unu altuia. Cand s-a asezat alaturi de mine, am simtit multa caldura. Si ea a simtit asta, sper.
- Ai simtit vreodata ca viata ta a luat o intorsatura...uhm, gresita si esti ca intr-un labirint, dar tu esti prins intr-un drum gresit si chiar daca stii asta, nu poti sa te intorci? Okay, stiu ca nu ma pricep sa explic si probabil, nu ai inteles, fiindca...
- Nu, am inteles, o intrerup. Da, am simtit asta. Atunci cand eram dependent de acele tigari.
Acum era randul ei sa ma intrerupa:
- O clipa, ai spus cumva 'eram'?
- Ai auzit destul de bine.
O singura sursa de lumina ne permitea sa ne observam chipurile si chiar daca acel stalp de lumina era slab, i-am observat unul dintre cele mai frumoase si sincere zambete.
Rosie's Dinner. Cine nu vrea sa isi petreaca acolo cateva minute alaturi de o ciocolata calda cu bezele plutind prin ea, ascultand cd-ul cu cele mai linistitoare piese si holbandu-te la chelnerite atragatoare. Desigur, acolo nu poti sa mergi singur - chiar daca eu am facut-o -. Sinuciderea propriei reputatii - via. Blair. Si totusi, de aceasta data, nu eram singur. Acolo i-am intalnit prietenii si ne-am asezat la o masa doar pentru cateva minute.
Probabil acum sunteti putin curiosi cu cine isi petrece timpul Blair. In coltul mesei sta Brad si este exact tiparul adolescentului popular care joaca fotbal american. Intodeauna, cu jacheta de la fotbal si din cum se comporta Blair cu el, presupun ca simte acea doza de fluturi in stomac.
Cea care sta in dreapta lui Blair, este Megan. Este chiar o tipa draguta si atragatoare. Are parul pana la umerii mici si este imbracata intr-o vestimentatie viu colorata, fiind un deliciu pentru propria-mi privire.
In stanga lui Blair, ei bine, sunt eu, Jack. Si cred ca o sar de faza cu descrierea mea.
Diagonal cu Megan, este un tip al carui nume, l-am uitat, asa ca o sa-l numesc eu PMGP - pentru cei care inca nu stiu de la ce vine, tipul asta are atata gel prin par, incat incep sa cred ca a folosit saliva unei capre, dar asta nu conteaza, deci in concluzie, inseamna Prea Mult Gel in Par. - si nu cred ca ar trebuii sa il mai descriu, adica are o tona de gel prin par si asta e cam tot. Langa el sta o tipa, pe care am zis sa ii spun Femeia Dreptatii - nu, nu i-am uitat numele, insa seamana atat de bine cu Femeia Dreptatii, incat e imposibil sa nu ii spun asa- si de descris, ei bine, seamana cu Femeia Dreptatii.
- Deci el este...ahm, Jinco? intreaba Brad. Copilul de care ai grija?
- Jake. Nu Jingo, ii spun, accentuand fiecare cuvant. Sunt mai mic decat tine cu un an, bine?
- De fapt, am grija doar de nutritia lui. Nu sunt dadaca, Brad.
- E simpatic, spune Femeia Dreptatii.
- Okay, deci hai sa mergem, incheie Megan toata discutia asupra mea.
Si asa incepe dezastrul.
{ n o t a a u t o a r e i}: daca exista greseli, va rog sa imi spuneti. este destul de greu sa scriu pe telefon. love ya.
CITEȘTI
eat healthy
Teen Fiction"- Ştii, Blair... Eu cred ca viaţa noastră este exact ca o salată. Noi avem nevoie de ulei de măsline in această salată, pe bune."
