eat healthy

capitolul 6 - deschide frigiderul

 - Okay, cred ca de data asta eu voi gati. Presupun ca deja ai obosit, nu? i se adresa mama lui Blair.

 Programul lui Blair la noi era de la ora noua dimineata pana la opt jumatate. Acum este abia sapte si treisprezece minute.

 - Oh, pai, cred ca daca doriti dumneavoastra, nu o  sa va mai deranjez. Adica...

 - Nu, nu. Insist sa stai la cina. Te rog.

 Atunci cand mama roaga pe cineva ceva, mai mult impune si mereu s-a intamplat cum a vrut ea. Mereu.

 - Nu stiu. Adica va mai deranjez si cred ca mama ma asteapta, inca nu i-am spus ca trebuie sa stau pana la opt jumatate.

 - Nu iti face griji de asta. Din primele treizeci de minute, am si sunat-o pe mama ta si i-am spus si programul.

 - Oh. Bine. Cred.

 Sincer, a fost intr-un fel, distractiv sa asist la asta.

 Cina a constat - din nou - in salata, cartofi copti si nu-prea-stiu-cum-se-numeste-dar-are-gust-bun. Era atat de tacut totul. Mama avea in privire o scanteie de tristete si dezamagire si deodata, mi-am dat seama. Scaunul din fata ei era gol. Nimeni nu statea acolo, poate doar o veche amintire. M-am uitat la Blair care se vedea ca se chinuia sa para mai mult interesata de  ce are in farfurie. Ma uit in farfuria ei, totul este absolut neatins. Era stanjenita.

 - Tata unde este? intreb intr-un final.

 - Nu stiu. Mi-a spus ca nu va veni in seara asta. Posibil, nici maine.

 - Si tu...doar ai tacut? Ai fost de acord cu asta?

 - Mai este ceva de spus pana la urma?

 - Multe.

 Eram incarcat cu o furie nesemnificativa. Blair imi gesticuleaza prin semne niste litere. R... A. Litera a treia ce Doamne este? Aah, S. Ala este un P, da este un P. U sau V? Este un U, cred. N...S...U. R?...I. A facut o pauza. S...E...C...I.

R A S P U N S U R I   S E C I .

 Am inceput sa chicotesc zgomotos si mama s-a uitat la mine, apoi la Blair care acum - surprinzator - era ocupata sa indese in furculita salata, dar nu a mancat-o. A imprastiat prin farfurie si a ascuns mancarea cat a putut. Si apoi mi-a adresat un zambet, ceea ce a fost ciudat, fiindca m-a surprins holbandu-ma la ce facea ea acolo. A inconjurat paharul de sticla cu apa cu degetele ei extrem de subtiri si a baut tot lichidul doar in cateva secunde. Apoi s-a dus in bucatarie sa isi mai aduca niste apa. Pe care a baut-o la fel de rapid. Ce este ea? Fiica lui Poseidon?

 - Blair, nu cred ca iti pot multumi indeajuns de mult. Adica ai atata grija de alimentatia fiului meu. Asta chiar ma face fericita. Il indrepti pe drumul cel bun. ii spune mama.

  Oh, daca ai stii, mama, ce influenta "buna" are asupra mea. Imi spun rapid in gand.

 - E o placere. Hm, cred ca ar fi frumos sa va ajut sa strangeti masa, nu? O sa imi duc farfuria.

 Ce strategie.

 - Nu e nevoie, doar daca vrei.

 Nici macar nu a mancat ceva. Cum de mama nu si-a dat seama.

 - Hm, cred ca am terminat. Ma duc sa o spal. ii spun.

 - Oh, inainte nu faceai asta. Este chiar o influenta buna pentru tine.

 Cand ajung langa ea, ea inca isi spala farfuria.

 - Stiu ca nu ti-a placut.

 - Ce?

 - Stiu ca nu ti-a placut mancarea mamei. Nu ai mancat nici macar din salata. Nici nu ai gustat-o.

 - Woah, in sfarsit, un raspuns care nu e sec. Ce s-a intamplat cu tine.

 Ma impinge usor, lasand urme de apa pe tricoul meu.

 - De ce nu ai mancat?

 - Nu imi era deloc foame.

 - Daca spui tu.

 Se indeparta de mine si pleca. Am auzit cum vorbea cu mama si intr-un final, am auzit usa deschisa, apoi inchisa. Speram sa fie tata, dar de fapt, plecase Blair. Ce nume ciudat. Blair. Blair. Blair. Se scrie ciudat. Se pronunta ciudat.

 - Jack, eu ma duc deja sa ma culc. Noapte buna, dragule!

 - Noapte buna, mama...

 Cand am urcat scariel si dupa, am ajuns in dreptul dormitorului parintilor mei. Am auzit suspinatul mamei si mult plans.

 Mi-am continuat drumul, spre camera mea si m-am trantit in pat. Deodata, patul parea atat de comfortabil. O clipa, eu iau o tigara inainte sa adorm. Ma indrept spre jacheta mea si scot pachetul gros, dar il las. Defapt, nu am reusit sa il las acolo. Stiu ca m-as fi trezit pe la trei dimineata si cred ca daca l-as fi vazut, cred ca il terminam. L-am luat de jos si m-am indreptat spre balcon. Acolo, am aruncat pentru prima oara un pachet de tigari, pe care acum trei zile nu m-as fi despartit. Okay, eu am facut deja un efort, dar Blair? Ea mai fumeaza? Hm, nu cred ca a facut vreun efort sa se opreasca.

 Urmatoarea zi, am fost trezit de mama mea foarte devreme. Cam pe la sase patruzeci, pentru ca a spus ca tocmnai a vazut cel mai frumos rasarit posibil. Am ramas treaz. Ma gandeam la multe lucruri, cum ar fi viitorul meu. M intrebam daca viitorul meu va fi macar agreabil cu o mama depresiva, un tata care nu da doi bani pe familia lui si cu toate secretele lui Blair - de care, apropo, sunt deja satul- si cu toate obiceiurile mele proaste si incapacitatea de a comunica cu ceilalti foarte bine.

 Nu parea a fi agreabil. Mi-am petrecut urmatoarea ora urmarind cum limba ceasului isi facea inconjurul acelor numere. Ce ciudata este notiunea asta de timp. Apoi am coborat si deja ma aflam in bucatarie. Mama plecase la servici. Am cautat prin frigider. O carte?! Okay, nu am o vedere de vultur, dar eu chiar vad in frigider o carte. Era deja inghetata.Imi intind mana dupa ea. Mi se pare mie sau chiar este cea pe care o citea Blair? Hm, inca avea semnul de carte. La aceeasi pagina. Pagini inghetate, semn inghetat, carte inghetata. De ce ar pune cineva o carte in frigider?! Okay, este ciudat. Am luat cartea si am pus-o pe canapea si am lasat-o sa se dezghete. Apoi, am vazut ca nu se dezgheata chiar rapid, asa ca am luat uscatorul de par al mamei si am incercast sa o dezghet.

  Destul de greu. Asa ca am renuntat. M-am mai uitat la ceas. Opt si treizeci si sase. Timpul mi l-am petrecut pana sa vina Blair, descarcand niste muzica. Intr-un final, cand Blair sosise, era super incantata. Si m-a rugat sa ii fac o favoare si eu am aprobat, chiar daca in mintea mea, singura fraza din minte era “Nu accepta, pampalaule!”, dar am facut-o.

-Ei bine, stii este un festival la un oras departare. Hm, este un festival grozav, e cu muzica buna, vat ape bat, inghetata si bautura si o groaza de chestii tari. Am asteptat ceva acest festival.

 “O, Doamne, ce mai vrea de la mine?!”

 Ea a continuat spunand ca si-a gasit niste prieteni cu care sa mearga sic a poate as vrea si eu, fiindca trebuia intr-un fel sa aiba grija de mine.

-Nu prea cred. Nu sunt genul care sa iasa prin oras. Ii spun.

-Oh, haide! O sa cunosti lume noua, o sa te distrezi si cine stie… prietenele mele sunt destul de atragatoare sic a bonus, o sa iti fac si lipeala.

Nu am apucat sa o intreb ce cauta cartea ei in frigider.