Ziua urmatoare, asa zisa mea nutritionista nu a venit. Deci, mi-am petrecut toata ziua urmarind emisiunea mea favorita. Este ora patru si trei minute. Patru episoade deja. Probabil va urma si al cincilea episod, dar mai intai trebuia sa ma duc sa mananc.
Am deschis frigiderul si dulapul si celalalt dulap si dulapul de sus si sertarul. Trebuia sa aleg ceva sanatos cica. Pana la urma nu am luat nimic, m-am intors la maratonul meu cu emisiunea mea favorita.
Probabil ca ar fi fost corect sa o sun, dar nici macar nu aveam numarul ei. La ora patru si patruzeci si trei de minute cred ca si-a adus aminte ca are un job si a sosit. Era atat de palida, incat la un moment dat am tras concluzia ca este vampir. Ma chemase pana in bucatarie si dupa tonul glasului ei, era entuziasmata. Probabil ca acum va avea loc un discurs cum ca ea chiar este vampir si ca ar trebuie sa ma ucida ca am aflat asta. Probabil ca eram mult prea linistit in privinta propriei mele morti. Cand am ajuns in bucatarie, am pozitionat bratele in semn de protest:
- Uite, nu trebuie sa imi explici, stiu deja totul. Uhm, probabil ca ar fi mai bine sa evitam partea cand trebuie sa ma ucizi. am spus totul intr-o rapiditate si drept bonus, am zambit ca un tampit.
Chestia este ca eu niciodata nu am avut un zambet "dulce", mai mult semana cu zambetul unui caine care incearca sa imite un paun imperial cand isi vede prada, deci concluzia este ca da, nu am un zambet dragut.
- Okay, dar cum de stii totul? Si care e faza cu ultima parte? Ce ucidere?
- Vampir?
- Nutritionista. Viitoare nutritionista.
- Deci nu esti un vampir?
- Deci ce ai baut cat timp am fost plecata?
- Okay, ma bucur ca nu esti un vampir, adica cred ca vroiam sa imi traiesc viata in continuare. Cred.
- Oricum, vroiam sa iti spun altceva. Am fost la bibleoteca si cred ca am luat vreo 5 carti - asta este maximul - numai despre nutritie si alimentatie.
- Deci tu ai lipsit de la ora noua pana acum si ai fost numai la bibleoteca sau librarii.
- Esti prea curios cateodata.
- Da, dar asta tine de slujba ta si este un program...
- Okay.
Nu m-a lasat sa termin. Am rasfoit cartile si revistele aduse de ea.
- Deci ce ai mancat? m-a intrebat.
Isi aseza silueta subtire pe acelasi taburet pe care s-a asezat si cand citea cartea aceea de acum cateva zile.
- Nimic.
- Okay, asta nu este bine. Deloc. imi raspunde. Ce vrei sa mananci?
- Daca ar fi dupa ce as vrea eu, ei bine, atunci un hamburger si...
- Okay, aleg eu.
De data asta cand taia cu cutitul alimentele, nu s-a mai incurcat si a tinut cutitul cum trebuie. Asta clar e o minune. Dar minunea nu a tinut mult. Era foarte aproape sa isi taie degetele.
A facut o simpla salata si niste chestii care nu stiu ce sunt, dar pareau bune, asa ca le-am mancat. Era de apreciat efortul, adica nu era chiar mancarea din reviste, dar erau comestibile. Bravo, Blair!
CITEȘTI
eat healthy
Teen Fiction"- Ştii, Blair... Eu cred ca viaţa noastră este exact ca o salată. Noi avem nevoie de ulei de măsline in această salată, pe bune."
