Dark Love

Prolog

Iubirea. O prostie. Sentiment neînțeles. Dezamagire.
De asta nu mă îndrăgostesc niciodată. Corectez "De asta nu mă voi mai îndrăgosti niciodată". Adică,pe bune,ce rost are? Te îndrăgostești,pleacă,suferi,mori. Punct. Atât. Ce rost are dacă mori iubind sau nu? Rai?! Neah. Pentru mine nu există Rai,așa cum nu există nici Iad. Gândește-te la un suflet părăsit,într-un colț al camerei,în întuneric. Fără vise,fără speranțe,doar cu căștile în urechi. Pentru ea ,iubirea e moartă. A avut încredere,avea vise mari cândva,dar apoi....nimic.
Acum e tare,rece,închisă în ea. Nu are prieteni,nu are familie,nu are pe nimeni care să o iubească,dar ea nu vrea să fie iubită. De ce? Îi e frică. Frica de iubire o torturează cu fiecare secundă,și-a înghețat inima doar de teamă de a nu fi din nou rănită. Pentru ea ,durerea nu mai valorează nimic,nu mai are niciun efect. Preferă o viață moartă și lipsită de iubire decât una în care își face speranțe și în final ajunge să să piardă tot. Pentru că așa e viața,îți oferă totul pe tavă și apoi te lasă fără nimic....