Dark Love

Momentul potrivit

    -Mellisa trezește-te! Mellisa mă auzi?!

    Mi-am deschis ochi și l-am putut vedea pe Adam prin lumina difuză. Mi-am dat seama că plângeam și tremuram. Probabil era doar un vis. Alt vis...

-Ești bine?

-Da...eu doar...a fost din nou un vis.

  Adam știa că mereu am vise. I-am spus de când a venit prima dată la mine la spital.

-Același?

-Nu...de data asta..nu mai lua nimeni foc,dar era un bărbat și....acea voce,vocea lui ,știu vocea aia Adam! Am inceput din nou să tremur amintindu-mi de vocea bărbatului.

-Shhh,calmează-te ! Sunt aici. Mereu voi fi.

-Erau toți acolo,erau morți Adam. Prietenii,Derek,Liam...părinți mei...

-Lia...trebuie să vorbești cu ei. Poate nu e așa cum crezi tu,poate că nu ți-au spus dintr-un anume motiv.

-O să vorbesc cu ei...cândva.

-Nu îi poți evita mereu Mellisa

   Avea dreptate. Nu puteam. Voiam să știu,să îmi spună adevărul. Voiam să văd dacă chiar îmi spun adevărul,dar ...îmi era frică. Frică că o să clachez și nu o să pot suporta. Credeam că sunt puternică,dar nu e așa...

-Mellisa...știu că poate crezi că... Vreau să spun că ...poate ar fi bine să mergi la un psiholog. Doar pentru o perioadă scurtă de timp. Nu vreau să crezi că...

-E în regulă Adam. O să merg.
 
     Trebuia să o fac. Nici măcar eu nu mai credeam că sunt stabilă. În fiecare noapte coșmaruri,ieșiri,țipete. Trebuia să o fac și poate așa mi-aș aminti ceva despre accident. Poliția a spus că în zonă nu erau camere așa că nu au nimic ,iar eu cu atât mai puțin. Nu îmi puteam aminti nicio părticică din ce se întâmplase.

-Apropo... poate nu ar trebuii să îți spun asta ,dar a trecut Derek pe aici. A întrebat de tine,dar mi-a spus că ar fi mai bine să nu ști despre asta,dar eu cred că ar trebui.

-Vine des pe aici Adam?

   Știam că Derek vine pe aici. L-am văzut de câteva ori pe geam. Nu înțeleg de ce face asta,dar mă bucur că o face. Îmi e atât de dor de el ,dar sunt sigură că nu ar vrea să mă vadă. Atunci de ce venise la spital? De ce arăta de parcă nu ar fi dormit de zile întregi? De ce vine aici?' Aveam sute de întrebări,dar nimeni nu îmi putea răspunde.

-În fiecare zi,aproape. Uneori mă mai sună.

  Vocea lui Adam mă trase din gânduri. Nu știam dacă era o glumă sau adevărul. Nu știam nimic. În ultimul timp nu mai știu nici cine sunt.

   O lună mai târziu

     Eram cu Adam în mașină,în fața casei părinților mei. I-am promis că o să vorbesc cu ei după o lună de terapie. Nu eram sigură pe ceea ce ar trebuii să le spun. Nu îi mai văzusem de  ceva timp și nu știu dacă asta e o alegere bună,dar aveam de gând să mă țin de cuvânt. Am așteptat în fața casei până ce a plecat Liam. Nu voiam ca fratele meu să asiste la asta. Știam că dacă ar afla nu și-ar mai privii părinții la fel.

-Vrei să rămân cu tine până la capăt? Adam avea mână peste a mea și încerca să mă încurajeze.

-Nu,e în regulă.  Vreau să fac asta singură,dar mulțumesc.

   
     Am trecut pragul ușii casei,ajutată de Adam. Îmi schimbasem scaunul cu o pereche de cârje pentru că evoluasem destul de mult,conform doctorului meu. I-am văzut pe părinții mei în living ,pe canapea,împreună cu unchiul Josh. Super,măcar cineva o să îmi ia apărarea. Eram destul de sigură că și el știa adevărul,dar nu îl condamn. Asta nu era lupta lui. M-au observat repede,iar "mama" a alergat spre mine cu lacrimi în ochi și m-a strâns în brațe. Lacrimile și-au făcut loc și în ochii mei și uram că sunt atât de slabă.

-Mellisa scumpo,ne-a fost așa dor de tine...

-Ce dracu se întâmplă aici Mellisa și unde Dumnezeu ai fost până acum?! Vocea tatei era dură,dar și îngrijorată. Nu suportam că țipă la mine.

-Vreau să îmi spui cine ești tata! Vreau să știu tot. Adevărul. Și să nu cumva să mă minți pentru că oricum știu tot.

    Fața tatei s-a transformat într-una serioasă și părea destul de agitat. În încăpere era o tesiune destul de mare.

-Robert a fost nu e așa?!

-Asta nu contează! Cum ai putut să mă mințiți atâta timp?! Să îmi ascunde-ți adevărul despre mine,despre trecut?! Cum?!  Acum țipam și eram destul de nervoasă.

-Scump-o stai jos! Acum mama mă trăgea spre pat și știu că ar trebui să fiu destul de supărată și pe ea,dar nu puteam.

-Mellisa nu am crezut că ești destul de pregătită. Așteptam momentul potrivit și...

-Momentul potrivit tată?! Au trecut 16 ani. Când ar fi trebuit să fie momentul potrivit?!

-Îmi pare rău scumpo,dar...

-Cum ai putut să faci trafic de organe tată?! Cum?! Lacrimile încă îmi invadau fața și am putut observa maxilarul tatei cum se încleșta,la fel ca și mușchii.

-Cine te crezi să mă judeci?! -acum țipa el și era destul de nervos- Ți-am dat întotdeauna ce ai vrut . Bani. Masină. Orice. Ști cum a fost pentru mine să lucrez într-un garaj ,pe un salariu mizerabil?! Ști Mellisa?!

-Marcus coboară tonul! Acum intervenise și unchiul Josh,care părea și el destul de încordat.

-Tu să taci Josh! Spune Mellisa. Ce ți-a lipsit?! Ce contează trecutul?! Acum suntem bine asta e tot ce contează!

-Mi-ai omorât mama! Am început să țip și mai tare ,ieșindu-mi din minți. I-am putut observa ochii strîngîndu-se și a dat dintr-odata cu pumnul în masă.

-Nu eu am omorât-o! Nu e vina mea!
Era atât de egoist ,nici măcar asta nu își putea asuma. El nu era tatăl meu.

-Nu vreau să te mai văd niciodată! Și ați face bine amândoi să nu îi spuneți nimic lui Liam. -m-am îndreptat cu greu spre ușă,unchiul Josh venind să mă ajute- Până la urmă el e singurul vostru fiu acum.

   Am spus ultimele cuvinte,ştergându-mi lacrimile și trecând pragul casei ,unde nu cred că mă voi mai întoarce vreodată. Am ajuns cu unchiu Josh până în fața mașini lui Adam și am vrut să intru,dar el mi-a prins încheietura într-a lui.

-Mellisa îmi pare rău că nu ți-am spus,dar...

-E în regulă Josh,nu e responsabilitate ta și înțeleg asta. Te rog ai grijă de mama și Liam. Tata nu îi merită.

-Promit. Și dacă ai nevoie de orice ,spune-mi. Ai grijă de tine puștoaico! M-a sărutat pe frunte,apoi m-a ajutat să urc în mașină.

-Deci cum a fost? Adam părea și el îngrijorat ,dar am evitat să îl privesc.

-Îl urăsc Adam! Mi-a omorât mama ,mi-a ascuns adevărul,nu a avut nici măcar curajul să își asume.

-O să fie bine,îți promit!

Hei hei,sper să vă placă!!! Trageți puțin cu ochiul mai sus,la capitolul 2 . Am scris personajele. Dacă aveți ceva sugestii ,m-aș bucura mult să le scrieți în comentarii. 💞💞💞