Dark Love

E timpul!➡

 

     Nu din nou. Nu iar. De ce? De ce eu? Cine e acea persoană ,care încearcă să îmi facă rău? Aș fi preferat varianta în care acea persoană mi-ar fi făcut rău în mod direct,ci nu prin intermediul persoanelor dragi mie. Acum nu aveam timp de asta,trebuia să chem pe cineva cât mai repede ,până când starea lui Derek nu o să se agraveze. Alerg disperată pe coridoarele spitalelor și dau de un domn îmbrăcat în haine de medic. Perfect!

-Scuze,mă puteți ajuta? Prietenul meu e în mașină, l-am găsit leșinat și e plin de sânge pe față.

    Nu îmi puteam stăpâni tremuratul și deveneam din ce în ce mai panicată. Doctorul respectiv încuviințează și cheamă repede niște oameni cu o tragă,care îl duc pe Derek în salon. Sunt nevoită să aștept în jur de o oră pentru a primii informații despre starea lui.

-Domnișoară...
   În sfârsit.

-Mellisa! Spuneți-mi,cum se simte,e bine,e grav?

-Mai întâi vă rog să vă liniștiți. Acum se odihnește,am reușit să îl trezim și aș vrea să vă întreb ceva.

-Da ,spuneți!

-Unde l-ați găsit și cel mai important,v-a spus cumva unde a plecat?

-Nu știu nimic,l-am găsit în fața casei. De ce? Ce are,e bine?

-Momentan da,dar cred că a avut un accident. I-am găsit urme de somnifere în organism,plămânul drept și jumătate din cel stâng  sunt distruși complet,și încă nu ne dăm seama cum,dar cred că i-a fost injectat un ser,necunoscut,dar o să fac mai multe cercetări și a fost lovit în cap cu ceva,ca o bâtă de baseball.

-Dumnezeule,lacrimile îmi invadaseră fața,iar tremuratul de mai devreme se accentuase. O să fie bine?

-Aș vrea să vă pot spune că da,dar din pacate are nevoie de un transplant cât mai urgent. L-am trecut deja pe lista de așteptare,dar din păcate e al 125-lea. Are ceva rude din familie în țară?

-Nu,toți membrii familiei sunt morți. Am putea să verificăm dacă sunt compatibilă?

-Sunteți sigură?

-Da!

    Bineînțeles că eram sigură. Aș fi făcut orice pentru el. Orice!

-Bine,mai întâi trebuie să facem analize complete și să vedem dacă nu cumva ai vreo boală,pentru că în cazul ăsta ,nu știm cum va decurge operația. Toate astea vor dura în mod normal în jur de o săptămână,dar cum nu avem timp,vom începe acum. Ați mâncat ceva în ultimele două ore?

-Nu.

-Atunci putem începe.

    Câteva ore mai târziu

Am făcut analizele,au venit și rezultatele. Sunt extrem de obosită și slăbită. Dacă doctorul nu mi-ar fi spus să mănânc pentru că încerci există riscuri foarte mari,nu știu dacă m-aș fi dezlipit de lângă Derek. Încă doarme,e așa de liniștit palid,fără pliv de vlagă. Nu suport să îl văd așa. În câteva minute vom intra amândoi în operație. Se pare că până la urmă suntem compatibili și nu am nicio boală. Sincer,îmi e frică. Vreau ca operație să decurgă cum trebuie,cel puțin pentru el. Liviu,doctorul,mi-a spus ,ca un semn de avertisment zice el,că e pozibil ca eu să nu rezist până la final,deoarece am sistemul foarte slab,dar nici nu mai contează,atâta timp cât el va fi bine. Mi-am anunțat "părinții" și "prietenii"  în caz de orice.  Și când spun "anunțat"  mă refer la un simplu mesaj pe telefon. Bineînțeles că nu au gost de acord,mai ales Adam,dar asta e.