Dark Love

Poate că m-am pierdut...

     Schimbasem traseul și ne aflam pe un drum părăsit și din câte observ,fara niciun indicator. În momentul ăsta eram unul lângă altu și nu îmi dădeam seama care va câștiga. Îl văd că semnalizează stânga deci bag mașina într-a șasea,îi iau fața și fac stânga. Nu mi-a luat mai mult sau mai puțin de cinci secunde să îmi dau seama că el făcuse dreapta. Fir-ar ! Ce idiot!  Am oprit mașina și m-am întors. Am ajuns înapoi pe pistă și am putut observa că era deja acolo,rezemat de mașina lui ,cu zâmbetul ăla fermecător și enervant în același timp. M-am dat jos din mașină și am plecat spre el nervoasă.

-Ai trişat!-strig eu

-Am câștigat! Acceptă!

    Nu. Nu puteam accepta. Nu puteam accepta faptul că mă învinsese la o cursă,nu puteam accepta faptul că nu mai puteam participa la nicio cursă și mai ales ,nu puteam accepta faptul că nici măcar nu se sinchisește să mă facă să mă simt mai bine. E așa rece și indiferent...

    Mi-am luat mașina și am plecat. Nu am vrut să mă întorc înapoi la Adam acasă,așa că am fost la locul lui. Sau locul nostru? Nici eu nu mai știam. Era încă întuneric așa că odată ajunsă acolo,am aprins farurile mașinii și am mers spre unul din copaci. Am întins mâna spre el și am simțit bucata de lemn scrijelit. Era un "M" și un "D" ,iar între ele semnul infinitului. Derek a făcut asta și mi-a spus că orice s-ar întâmpla ,iubirea lui pentru mine va fi infinită. În momentul ăsta nu mai știu ce să cred. M-am așezat pe capota mașini și priveam spre cer. Întotdeauna mi-a plăcut cerul. E așa liniștit și tăcut,dar uneori,când vine furtuna,se dezlănțuie și e incontrolabil,ceea ce îmi amintește de mine. Am stat în jur de o oră ,întinsă pe capota mașinii,apoi am plecat înapoi acasă. Norocul meu e că Adam doarme și am scăpat de o ceartă,care s-ar fi terminat probabil cu mine enervată până la maxim,țipînd la Adam că nu mai sunt un copil.

    Camera asta îmi devenea din ce în ce mai străină ,chiar dacă o vedeam din ce în ce mai des. În ultimul timp ,nu mă mai simt nicăieri acasă. Nu știu dacă a existat vreun loc ,pe care să îl fi numit acasă. Pereți ăștia albi parcă mă privesc și mă întreabă în fiecare seară ce e în neregulă cu mine. Și sincer,nu știu ce,dar e ceva.
   
    Mă ridic din pat și mă îndrept spre fereastră. E în jur de trei dimineața ,iar afară e destul de pustiu. Mă uit în continuare în același loc,în care privesc în fiecare seară. De data asta îl văd... E la fel ca întotdeauna,dar ceva s-a schimbat. Nu vreau să cred că nu mă mai iubește pentru că știu că dacă nu ar mai face-o ,nu ar mai fi aici,privind spre fereastra camerei și așteptând. Nu știu ce,niciodată nu am știut. Probabil vrea să știe că sunt în siguranță,că sunt bine,dar nu sunt. Oricât de bine aș părea ,sunt distrusă,terminată.... aș putea să mor în momentul ăsta,dar tot ce aș vrea ,ar fi sa îl mai aud o dată spunându-mi că mă iubește.

   Mi-am deschis telefonul și m-am oprit la numărul său:

Mellisa : De ce încă mai faci asta?

   Am așteptat câteva secunde,după care am observat că și el și-a scos telefonul din buzunarul pantalonilor.

Derek: Poate că m-am pierdut...

     S-a pierdut.... Și eu m-am pierdut... Poate că m-am căutat atât de mult pe adevărata eu,încât am pierdut tot ce însemna cu adevarat "eu".

    A dispărut,iar eu am rămas din nou singură... Brusc,am simțit nevoia unui braț ,care să ma strângă la pieptul său călduros,de o privire caldă ,care să îmi mângâie inima,de un zâmbet inocent, care să îmi încălzească sufletul...de mama. Întotdeauna am putut vorbii cu ea ,tot ce nu puteam vorbi cu oricine altcineva. Nu am avut o relație foarte strânsă cu ea pentru că era foarte mult plecată ,dar o iubeam... Știa mereu ce să îmi spună ca să mă simt mai bine și știa când trebuia să îmi spună adevărul despre deciziile sau faptele mele,oricât de urât ar suna. Ea nu m-a mințit niciodată și totuși nu eram fiica ei biologică. Nu eram supărată pe faptul că ea a știut adevărul și nu mi-a spus. Nu era responsabilitatea ei... Am nevoie de ea ....

    Somnul mă cuprindea din ce în ce mai mult și ușor ușor îi picam în mreje.

   Știu ,știu,e cam scurt ,dar promit să mă revanșez . Vă rog sa îmi lăsați câte un vot dacă vă place până acum și chiar comentarii cu păreri,sugestii și altele. Vă iuuubeesc #darkloveri 😍😍💞