Dark Love

Bagă-mă într-o cursă !

     Mellisa Stailish

   Fiecare secundă petrecută în casa lui Adam,în camera asta,între patru pereți, mă tortura psihic. Aveam nevoie să ies,dar nu o făceam. De ce? Pentru că ieșeam din casă și orice lucru,pe care îl vedeam mă făcea să înnebunesc și mai tare. Treceam pragul casei și vedeam adolescenți,ca mine ,alergând și îmi aminteam că eu nu mai pot face asta. Priveam pe geam și vedeam copii cu bicicletele și îmi aduceam aminte,că eu nu mai pot face asta. Dar cel mai dureros, îi vedeam pe alții conducând și îmi dădeam seama că eu nu voi mai putea face asta niciodată. De ce? Pentru că așa spunea doctorul ăla nenorocit.

    Acum stau și mă gândesc...Tot el a spus și că sunt șanse să nu îmi mai revin niciodată și uite-mă acum: fără cărucior ,fără cârje... Poate că singurul lucru care mă împiedică să mă mai urc într-o mașină,e frica. Recunosc,nu sunt o persoana care nu se teme de nimic,dar pentru mine,cuvântul "frică" era de fapt numit "provocare". Orice lucru de care mă temeam mă provoca să îl fac,doar pentru a ști că sunt în stare să mă descurc cu orice. Și chiar eram,dar acum... Acum e diferit,dar știu că o să reușesc.

    M-am depărtat de fereastră,pe care mă holbam de ceva timp. Probabil iar îl așteptam,dar știam că nu o să vină... Am ieșit din cameră și am dat să ies pe ușa casei,când deodată o voce groasă se auzi din spatele meu:

-Mellisa!

-Adam .... eu.... ăăăm... voiam să ies puțin la aer.

-Vrei să te însoțesc?

-Nu,aș vrea să fiu singură.

    Adam se uita cam ciudat la mine și parcă știa că pun ceva la cale.

-Bine,dar ai grijă!

-Așa voi face!

    Nu mă așteptam la raspunsul ăsta ,dar sigur își va da seama curând. Am intrat în garajul întunecat și am aprins luminile. De îndată ce sala s-a luminat mi-am aruncat privirea în colțul din dreata și mi-am văzut Ferrari-ul . M-am apropiat de masina și am atins-o cu palma pe capotă. Într-un fel îmi era dor de asta: să o privesc,să o ating, să simt că e parte din mine ,parte din ceea ce sunt eu. Am băgat cheile în contact și am rămas câteva secunde ascultând cum toarce motorul. Mi-am mușcat buza inferioară și am călcat accelerația,de îndată ce am fost în fața casei. Nu conduceam cu mare viteză ,dar asta nu mă împiedica să mă tem că oricând ar putea să se întâmple ceva ce ar putea determina motivul existenței mele să fie inutil. Asta nu m-a împiedicat nicio clipă. Acceleram din ce în ce mai tare și goneam pe autostradă de parcă ăsta ar fi ultimul lucru pe care l-aș mai putea face vreodată. Am ajuns pe pistă și,din senin,nu mă mai simțeam așa familiar. Nu erau decât câteva persoane ,pe care mi le aminteam din priviri și...el. Din nou el. De ce nu mă miră faptul că el e aici. De ce sunt eu aici?! Nu am vrut să dau înapoi,așa că am mers către Jerry ,care era organizatorul curselor. El ne împărțea pe grupe ,alegea miza, dădea startul...

-Hei Jerry,bagă-mă într-o cursă!

-Ooo,Stailish,ce mai faci?

-Destul de bine după cum se vede,deci ce zici de 2 mii?

-Sună bine! Cine concurează cu ea?

-Eu!

  O tipă înaltă,cu părul creț și roșcat se îndrepta spre noi și dacă conduce la fel de bine precum atitudinea ei,sunt mari șanse să câștige.

    Mi-am îndreptat privirea către trupul lui Derek ,ce era rezemat de mașina sa. Mă privea încruntat și nu i-a luat mai mult de cinci secunde să apară lângă mine și ,din senin m-a tras de braț câțiva metrii distanță de restul

-Ce dracu cauți aici,ai înnebunit?!

     Vocea lui era răgușită și destul de nervoasă. Știu că e enervant și iritant când mă tratează ca pe un copil ,dar jur că mi-a fost atât de dor de el încât nici nu îmi păsa în ce circumstanțe e aproape de mine. Dar ,fiind încăpățînată și simțind cum îmi e rănit orgoliul ,nu am o reacție prea bună:

-Care e problema ta? De ce îți pasă? Oricum  eu pentru tine sunt un nimic lipsit de importanță,așa că i-ați mâna de pe mine!

   Mi-am tras brațul din încheietura lui și fata nu îi era ticmai calmă,bai chiar părea destul de surprins de reacția mea.

-Nu poți participa la o cursă după accidentul pe care l-ai avut!

-Ba pot și o să o fac!-eram destul de hotărâtă să fac ceea ce mi-am propus ,fie că îi cinvine,fie că nu.

-Atunci mă bag și eu ,Jerry trece-mă în cursă cu ele,dar....

    Normal că exista și un mare "dar",care nu cred că va lipsi vreodată din astfel de situații și ceva îmi spune că din asta o să iese ceva urât.

-Dar,continuă el, dacă eu câștig,Mellisa Stailish ,nu va mai participa la nicio cursă!

    Eram prea fascinată de felul cum mi-a spus tot numele ,pentru câteva secunde,dar abia apoi am putut realiza ce voia să spună. Am stat câteva minute bune să mă gândesc,dar am acceptat. L-am mai învins o dată,se ce nu aș mai putea o dată?!

-Pe locuri....Fiți gata....Start!

    În momentul în care Jerry a dat startul decisiv,am apăsat accelerația și am pornit direct cu a treia. Mâinile îmi transpirau pe volanul mașinii,pe frunte și probabil pe tot corpul. Dintr-o dată puteam auzii și vedea mai multe lucruri decât de obicei. Mă concentrez pe lucrurile mici și încerc să îmi dau seama care ar fi acea miscare decisivă care l-ar face pe el să  piardă și pe mine să câștig. Eram bară la bară,el îmi lua fața,eu făceam același lucru. Era incredibil faptul că făceam amândoi aceleași mișcări și cred că îmi e sub putință să îl depășesc sau el pe mine. În momentul ăsta am trecut liniile ferate si eram la fix doua secunde să ne ciocnim de tren.  Acceleram din ce în ce mai tare,iar drumul deja nu îmi mai era cunoscut deloc .