Un sarut la miezul noptii

Ai grija ce iti doresti

  -Trei perechi de pantaloni scurtii?!? Nikoleta , zau, stii doar ca va fii extrem de frig. E zona de munte, nu mergem la plaja.

-Amy te porti ca un copil. Normal ca e frig afara, dar langa semineu e cald. Si in plus, doar nu te astepti sa petrec toata saptamana cu tine. Am planuri.

-Aha? Si ce planuri ai mai femeie? Ia uimeste-ma si pe mine?

-In caz ca imi voi intalnii viitorul iubit trebuie sa fiu pregatita. Nu pot arata oribil.

Rasul prietenei mele aproape ca trezi tot blocul. Nu stiu ce i se pare asa ciudat ca printre toate hainele alea groase sunt si cateva mai, sa spunem asa, de vara ca de exemplu trei perechi de pantaloni scurti si un costum de baie. Bine recunosc doua costumuri de baie si o pereche de slapii. Dar o femeie trebuie sa fie mereu pregatita. O saptamana fara sa ma gandesc la AR, la scoala, la tata...doar distractie. Merit si eu ceva bun. 

Am observat ca rasul prietenei mele a incetat...chipul i sa intunecat. In mod sigur crede ca vacanta nu va merge foarte bine sau se gandeste cum sa scapam din situatia in care suntem. Dar eu nu mai vreau sa ma gandesc la asta. Vreau o pauza. Vreau sa nu mai fie mereu nevoie sa ma uit in spate sau sa-mi fie frica. Vreau o viata normala de adolescent. Vreau o saptamana normala.

Dintr-o data telefonul incepe sa sune. Ahh in mod sigur e tata. Trebuia sa-l sun ieri dar am uitat, prinsa in vartejul ista nebun. Inainte sa apuc sa-i spun lui Amy ca raspund eu, ea ia telefonul si imediat imi dau seama ca tata nu este de cealalta parte a firului. 

Nu inteleg foarte bine despre ce e vorba dar urmatorul lucru pe care il observ este privirea panicata a prietenei mele iar eu imi dau seama ca ceva nu este bine. Frica pune stapanire pe mine si nu ma pot misca. Sunt inghetata din nou. Am auzit un zgomot asurzitor si pentru cateva secunde nu am putut auzi sau vedea ceva. Totul era in ceata. Gandurile imi erau incontrolabile. Observ gaura in perete, asa de aproape de capul meu. Lacrimile curgeau si tremuram toata. Aproape am murit. Cativa milimetri daca ma miscam eram moarta. Cineva a tras spre mine. A incercat sa ma omoare. O sa mor, o sa murim. Vreau sa plec, mi-e frica. Te rog Doamne nu ma lasa sa mor. Nu vreau sa mor. Simt cum cineva ma ia in brate si imi dau seama ca sunt in siguranta. Sa terminat pentru moment. 

-Ti-am spus sa pleci cand ai avut ocazia, de ce nu ai facut-o?

Sa plec? Nu...abandonul nu e o optiune pentru mine.

-Nu...nu imi pare rau ca am ramas. Acum mai mult ca niciodata vom fi unite Amy. Asta a fost doar o proba a puterii lui, insa multe vor urma si trebuie sa fim pregatite.

Desi vocea imi suna normal stiam ca Amy ma cunoaste destul de bine sa stie ca uneori una gandesc si alta spun. Stie ca sunt panicata si ca nu imi place cand lumea ma vede asa slaba. Nu ar trebui sa-mi fie frica si totusi frica ma imobilizat de fiecare data pana acum. Cu vocea aproape tremurand intreb:

-Despre ce este vorba?

Ahh nu sunt sigura ca vreau sa aflu.

-Trebuie sa-l seduc pe Adrian si sa-i aflu toate secretele asfel sa i le spun lui ca sa-l poata distruge odata pentru todeauna. Dar...

-Tie iti pasa prea mult de Adrian ca sa-l lasi in mana acelui nemernic?

-Cam asa ceva...

Nuuu. Asta nu e bine.

-Insa trebuie sa alegi, ori salvezi viata mea si a ta ori a lui Adrian?

Oooo uite cum sa dus si ziua mea cea buna. 

-Ce alegere dificila. Nu as vrea sa va pierd pe niciunul. Amandoi sunteti importanti pentru mine.

Dificila? Serios? Nu pot sa nu ma simt un pic ranita de cuvintele prietenei mele. Eu sunt prietena ei de o viata iar mafiotul ila ia facut viata un iad timp de trei ani si ea tot crede ca e o decizie dificila. Offf puterea dragostei. Din pacate incepe sa se indragosteasca si in plus sufletul ei e pur. Nu ar putea sa traiasca stiind ca datorita ei un om nevinovat a murit. Bine, nevinovat e mult spus.