Un sarut la miezul noptii

Un moment de respiro

Superb. Acesta era singurul cuvant pentru privelistea din fata mea. Absolut incantator. Totul era alb si asa pur, imi dadea impresia ca sunt intr-o alta lume. O lume in care totul era drept, in care toti putem fi fericiti. Un rai. 

-Te comporti ca si cum nu ai mai vazut zapada in viata ta.

Stresul vietii mele. Sergiu. Dupa mai mult de 12 ore impreuna, care tin sa precizez au foat cele mai lungi ore din viata mea, tot nu-mi da pace. Mi-a stricat tot drumul cu comentarile lui iar cand incercam sa atipesc si eu putin avea intodeauna grija sa nu o fac mai mult de cateva minute. Primele dati doar ma gadila sau ma inghiontea asfel incat sa ma trezesc, dar dupa a trecut la artileria grea. Suflatul in ureche si atinsul prin parti, sa-i spunem nu sunt tocmai acesibile pentru toata lumea. Asa ca dupa un timp am renuntat. Lupta mea a fost doar sa raman treaza doar sa nu ma mai deranjeze. Cand il intrebam de ce face asta imi raspunea calm si senin ca se plictiseste si nu are cu cine vorbi. Si da recunosc, ultimele doua ore le-am petrecut calculand si gandidu-ma cum as putea sa-l omor incet si in dureri maxime si sa scap de inchisoare. 

-Ce vrei? Lasa-ma.

-Nu inteleg de ce esti asa surprinsa. Ce la tine in oras nu a nins niciodata?

Zau baiatul ista e la fel de subtil si romantic ca o caramida. 

-Normal ca a nins dar stiu sa apreciez frumusetea unde o vad chiar daca am mai vazut-o de mii de ori pana acum. Dar ce imi bat capul cu tine? Trebuia sa-mi dau seama ca tu esti ignorant la asfel de lucruri.

-Nu, nu sunt. Doar ca am vazut lucruri mai frumoase. Iar pe mine zapada nu ma incanta deloc. Si nici frigul.

Normal ca el nu are cum sa fie de accord cu mine. Tot drumul cat am discutat, din nefericire a trebuit sa am discutii cu el din moment ce nu ma lasa sa dorm, mi-am dat seama ca noi nu avem un lucru in comun. Lui ii place McDonalds, mie imi place KFC. Lui ii place fotbalul, eu il detest. Lui ii place culoarea portocaliu, mie imi place movul si apropo de asta urasc portocaliul cu o pasiune. Lui ii place sa poate adidasi, eu prefer incaltamintea eleganta. El e un fanatic al trupei Nirvana, eu consider ca aia e singura trupa de rock din istorie care nu are vreo legetura cu rockul si prin urmare o detest. Asa a fost tot drumul, ne-am contrazis cine are dreptate, ne-am certat si i-am planuit moartea si sunt ferm convinsa ca si el mie. 

Sunt convinsa ca daca privirea ar putea ucide el ar fi fost mort demult.

-Ce bine ca am scapat de tine. O saptamana intreaga o sa incerc sa te evit.

-Asta ar fi cam greu. Dar tu poti incerca. Mai ales ca vom imparti o camera.

Nu. Nu. Nu...nu poate fi adevarat.  E imposibil.

-Mincinosule. Nu-i adevarat.

-Cred ca poate vrei sa o intrebi pe Amy despre asta. Ea stie.

Imi intorc capul spre prietena mea care exact ca si mine pare ca primit o veste proasta. Imi intalneste privirea si imi dau seama ca e adevarat. Eu, Amy, Sergiu si Adrian vom imparti o camera dubla. Imi dau seama ca cosmarul vietii mele inca e in spatele meu dupa rasul nu foarte subtil pe care il are. Zau baiatul ista nu are limite. 

Imi pun la loc privirea criminala, din punctul meu criminala pentru ca majoritatea oamenilor par doar amuzati si nici decum inspaimntati de mine, si ii fac un semn nu tocmai demn de o lady ca mine, lui Sergiu.

-Serios? Imi arati degetul mijlociu? Ce ai 2 ani?

-Dispari. Suier printre dinti.

Cred ca a inteles mesajul pentru ca se intoare cu spatele si pleaca dar nu inainte de a-mi strica si ultima clipa de liniste.