Un sarut la miezul noptii

Teroare

      Panica ma cuprinse...sange, sange peste tot. Stiam ca tipatul este al meu. Tipam cat ma tineau plamanii, frica pusese stapanire pe mine. Doamne in ce sa bagat Amy? Atat de mult sange. Eram paralizata si ochii imi erau liptii pe manechinul insangeros. Nu puteam sa ma misc. 

-Amy, vino-o repede.

Vocea imi era plina de spaima si eu insumi puteam sa-mi aud frica. Ii auzeam pasi si stiam ca pentru moment sunt in siguranta...sper. Lacrimile curgeau fara oprire, si de abia puteam sa respir.

-Ce s-a intamplat?

Puteam sa vad in ochii ei aceasi frica. Mainile ii tremurau in timp ce lua panglica din mana plina de sange.

In timp ce citea teroarea era sentimentul scris pe fata ei. Incerca sa se calmeze dar puteam observa ca nu prea reuseste foarte bine. 

"Moarte, asta va asteapta....". 

          

                      In urma cu cateva ore

-Amy...trezeste-te!!! 

De cand imi doream sa o sperii asa. Tipatul meu a facut-o sa cada din pat. Dar azi e o zi minunata. Ziua in care micuta mea Amy nu va mai fi "ciudata cu parul verde" ci o printesa. Adica acum serios, nu orice tocilara e rapita si salvata de printul ei in fiecare zi. Da da stiu...a fost foarte periculos, dar de ce sa vedem numai partea proasta din lucruri? Totul sa terminat cu bine, si ea acum are o amintire importanta pentru restul vietii. Pentru ca sa fim seriosi, torturatul de colegii de liceu si invatarul nu sunt chiar amintire pe care vrei sa le tii. Chiar daca ea nu isi da seama in seara aia destinul ia dat o noua sansa. Si totul va incepe cu o noua coafura, haine noi si gasirea lui Adrian si convingerea lui ca Amy este o Bad Girl. 

-Tu vrei sa fac infart sau ce?

E asa adorabila cand se supara sau e indignata. Da...mai trebuie sa lucram la atitudinea ei de Bad Girl, ca are majore probleme in departamentul ila. Dar aceste lucruri trebuie facute pe rand.

-Tu stii cat e ceasul?

-Nu, dar cat e?

Normal ca nu stie, dar suntem in criza de timp asa ca nu ma timp de umblat cu binisorul. 

-E ora 17:00.

-Ce? Cum am putut sa dormim atat?

-Habar nu am, dar tot nu renunt la cumparaturi, asa ca te schimbi ca intr-o jumate de ora plecam la mall.

OOO sunt asa fericita. Desi nu sunt marea adepta a cumparaturilor, stiu ca fericirea femeilor este direct proportionala cu gaura in portofel pe care poate sa o faca parintilor sau iubitului. In cazul nostru parintilor. Si in plus ador sa cheltui bani pe prostii ca sa-l enervez pe tata. 

Drumul nu a durat mult pana la mall dar practic a trebuit sa o tarasc pe Amy jos din masina. Zau, parca o duceam la taiere. 

Inceputul sesiuni de cumparaturi a fost mai greu. Am trecut prin multe emotii. De la dorinta de a ma da cu capul de toti peretii, pana la a ma sinucide si a o sugruma pe Amy...am trecut prin toate. Nu am cunoscut pe nimeni care sa deteste cumparaturile asa mult. Dar incet incet a inceput sa guste deliciul cumparaturilor. Nu a mai trebuit sa o amenint cu moartea sau cu bataia, si chiar am vazut un zambet micut cand a probat o bluza mov si ii venea perfect.

Dupa aproximativ 3 ore si cu bratele pline de cumparaturi, am decis ca e cazul sa ne intoarcem acasa. 

Doamne...durerea asta de picioare e insuportabila. Am nevoie de un masaj, de o sticla cu votka si un baiat sa ma tina in brate. Nu neaparat in aceasta ordine. Dar baiat nu avem, votka nu avem....toate planurile mele sunt distruse.  Mai vine ma duc pentru un cappucino.