Învârt robinetul ruginit care produce un scârţâit teribil, şi adun apa rece în palme pentru a mă revigora un pic. Cearcănele proeminente de sub ochi arată cât de mult am dormit nopţile trecute. Observ cum trauma de săptămâna trecută începe să mă distrugă psihic uşor, uşor, urmele acesteia făcându-şi apariţia negreşit. Simt lucruri pe care nu vreau să le simt şi devin cineva care nu vreau să fiu. Nu pot spune nimănui ce se întâmplă cu adevărat şi nu e din cauză că nu am încredere în ei, dar nu pot găsi cuvintele necesare să-i fac să înţeleagă. Ridic privirea ca să-mi mai privesc chipul fantomatic în oglindă şi în spatele meu îl văd pe Daniel cum mă priveşte fix. Picioarele mi s-au înmuiat şi am simţit nevoia să mă sprijin de marginea rece a chiuvetei. Inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare şi mă aştept în orice clipă să cedeze. Eram speriată dar în acelaşi timp aveam zeci de întrebări pentru el. Oscilam între a fugi de el cât mai departe posibil şi de a rămâne pentru a afla misterele care mă chinuie în fiecare noapte. Dar frica a învins, aşa că am încercat să-l ignor şi să plec undeva să nu mă mai găsească.
- Ce cauţi în baia fetelor? Zici că eşti venit de pe altă lume. Stai, chiar eşti venit de pe altă lume, mă ia pe mine gura pe dinainte rămânând la fel de surprinsă ca şi el.
Acesta se poziţionează în faţa uşii pentru a nu-mi lăsa nici un pic de loc să trec.
- Trebuie să mă asculţi.
Nu vreau să mai aud un cuvânt rostit de el, aşa că îl împing cu putere şi reuşesc să ies. Sunt bulversată şi foarte speriată. Nu ştiu ce se va întâmpla cu mine şi cât voi mai putea să fug de el. Dar Daniel nu e singura problemă, trebuie să mai fie şi alţi demoni pe aici. Poate şi Amanda e posedată de unul, sau cel puţin aşa se comportă de la o vreme.
Când intru în camera mea, îmi găsesc colega de cameră răsfoind una din cărţile găsite la bibliotecă, pe care am hotărât să le păstrez. Nu cred că le-a mai observat cineva până acum, deci nu le va duce nimeni lipsa.
- Ştiam eu că eşti o ciudată încă din prima zi în care ai venit aici. Să nu îndrăzneşti să încerci ceva satanist.
- Nu sunt satanistă. Şi acum dă-mi cartea, strig la ea aruncându-i o privire ucigătore.
Amanda îmi aruncă cartea mai mult cu intenţia de a mă lovi, dar o prind repede pentru a nu păţi ceva. Este cea mai veche dar şi preţioasă deoarece cuprinde numeroase capitole în care scrie cum să mă apăr de demoni prin diverse simboluri sau incantaţii. Am avut grijă să desenez aceste simboluri protectoare cu cretă roşie în locuri ascunse cum ar fi o porţiune a podelei care este acoperită cu un covor, în interiorul dulapului meu şi pe perete în spatele ceasului. Dacă înainte mi se păreau aberaţii pure, acum pot spune că mă simt protejată de ele. Astfel, nici măcar Daniel nu se poate apropia de mine.
După ce am trecut cu bine de cele două ore plictisitoare de reeducare, mă plimbam pe coridoarele şcolii care păreau mai pustii ca niciodată. Voiam s-o găsesc pe Amber, să discut cu ea deoarece este singura alinare a mea. Dar ce i-aş putea spune? De când stau cu nasu' în toate cărţile şi mă cufund cât mai adânc în misterele paranormalului, simt că m-am înstrăinat de ea. Când îi mai ziceam din când în când "sunt bine " voiam să mă privească în ochi, să mă îmbrăţişeze strâns şi să spună "ştiu că nu eşti ".
Cât timp mă gândeam cum toată fericirea mea s-a dus de râpă nu-mi dădeam seama că-mi plimbam degetele pe dulapurile din tablă prăfuite, aliniate de-a lungul peretelui. Însă m-am oprit când am simţit o înţepătură puternică în degetul arătător şi observ cum un firicel de sânge îşi face apariţia. La vederea lichidului roşu simt cum picioarele mă lasă şi o durere groaznică de cap mă încolţeşte. Mă las în genunchi şi mă sprijin de suprafaţa de metal din spatele meu închizând ochii. Mă cuprinde o stare de ameţeală şi un miros greu şi înţepător îmi invdează nările. Mi se pare cunoscut. Am mai mirosit asta înainte. Este acel miros din laboratorul de chimie al doamnei Green. E sulf.
