Dragostea merita asteptata

Capitolul 13

Bunăă! Am revenit cu un nou capitol ! Nu prea am ce sa va spun😂
Hope enjoy!😂❤

Mă apuca de mana si ma trage dupa el. Ajungem la lift si atunci....

Eu: Kookie..

Jk: Da Anto,ce mai e acum? Vrei sa admiri alții pereți?

Eu: Nu fi rău,spun eu râzând.
Hai mai bine sa o luam pe scări*Dă Doamne sa existe*

Jk: De ce? Ți.e frica de lift? nu te mananca sa sti,spune si incepe sa rada,crezând ca face o gluma.

Eu: Da,spun și mă uit fix în ochii lui. Își pierde imeditat zâmbetul de pe față și spune:

Jk: Chiar ți.e frica?

Eu: da.....

Jk: Pai și cum ajungeai zilnic la agenție?

Eu: Păi e o fata pe care am cunoscut.o la parter și m.a ajutat de atunci cu chestia asta..

Jk: Oh... Atunci nu mergem pe scări

Eu: Ce?! De ce?

Jk: Ca nu vreau eu *rade*

Eu: Kookie..

Jk: Hai,nu mă interesează! Vi cu mine în lift acum și punct.

Eu:A sunat ciudat și pervers..

Jk: Da,știu

Am tot ezitat și l.am rugat sa nu mergem cu liftul,am și încercat sa fug și sa îl las acolo,dar m.a prins de mana și mă aruncat în lift. Mi.am adus aminte de Jimin și cum ne.am întâlnit.. 😔 trist..
Atunci au început transpirațiile,stresul și chestii de genul.
Liftul începuse sa se clatine puțin,am închis ochi și am strâns cu putere de bara ajutătoare de acolo. Incepusem sa devin panicata.
Nici nu simt cum Jungkook se apropie de mine și mă îmbrățișează.. Deschis ochii instantaneu ce îi simt brațele în jurul meu. Nu reacționez,nu.i răspund la îmbrățișare pana când liftul de oprește brusc și pornește după 3 secunde .Îl strâng de talie cu toată puterea de parcă ar fi fost ultima noastră îmbrățișare. Jungkook începe sa îmi mângâie capul și îmi spune sa stau liniștită.

Jk: Fii calma,sunt aici..

De ce ești așa bun cu mine,Jungkook? Știu ce aștepți de la mine,dar nu cred ca se va întâmpla. Eu îl iubesc pe Jimin,nu pot sa.l uit. Tot ce se întâmplă în momentul ăsta,îmi aduce aminte de Jimin... Off.. de ce universule ? Îmi spun în gând...

Ding-Dong

Ușile liftului se deschid,iar când observ asta mă desprind din îmbrățișare și fug ca arsa din lift
Mă așez pe jos și mă uit urat la Jungkook

Eu: Eu nu ma mai ridic de aici!

Jk: Ce tot faci?

Eu: Dacă o luam pe scări nu mai ajungeam în situația asta. De ce nu m.ai ascultat? Ai spus ca o sa ai grija de mine,dacă făceam un atac de panică și leșinam,mm?

Jk: bine ,bine îmi pare rău. Hai sa mergem,mi.e somn

Mă încrunt și zic:

Eu: Aigooo,ce mă dor picioarele..

Mă prefac ca sa mă care în spate. Știu ca e obosit și vreau sa îl pedepsesc puțin, cum mi.a făcut și el mie pana de curând .
Jungkook pufnește și spune:

Jk: Acum vrei sa te car și în spate?

Eu: Nu am spus așa ceva,dar dacă tot ai adus vorba....