Dragostea merita asteptata

Capitolul 12

Bunaa! Am revenit cu un nou capitol,sper sa va placa. Da stiu ca e lung,dar crd ca faptul asta va bucura😂

A: Jungkook..Îmi rosteste numele iar eu imi atintesc privirea spre ea.

Eu: Sunt aici,nu.ti face griji o sa fi bine. Doctori au spus ca nu exista niciun motiv de ingrijorare și......

Nu apuc sa termin de rostit,caci Antonia se ridica in capul oaselor și imi arunca o scurta privire. Contactul nostru vizual este intrerupt de imbratisarea neașteptată pe care mi.o ofera. Strange cu putere de hainele mele cu capul in pieptul meu.

A: Multumesc,Kookie. Ma simt atat de prost,tu doar ai vrut sa ma ajuti si eu m.am purtat ca o nesimtita cu tine,imi pare rau,te rog iarta.ma!

Eu: E-n regula,nu e vina ta. Stai,cum mi.ai spus?zic eu si ma retrag din imbratisare apoi zambindu-i din coltul gurii.

A: Kookie,spune cu zambetul pe buze si voce de copil..În sfârșit zambeste😄
Ce? Te deranjeaza daca iti spun asa?

Eu: Ah nu,deloc!😂

Ma bucur ca imi spune asa,mai mult de atat felul in care pronunta e atat de dulce..

A: Și cand pot pleca din spital?

Eu: Probabil peste cateva ore

Antonia lasa capul in jos si spune:

A:Atunci vor fi ultimele mele ore in Seoul.

Eu: Ce?spun eu mirat. Vrei sa pleci? De ce?si ma ridic in picioare uitandu-ma nervos la ea.

A: Hai sa fim seriosi,ce rost mai are sa fiu aici? Jimin......

Eu: Jimin? Tot la el ti.e gandul?zic si mai nervos,dar si dezamagit in acelasi timp.

A: Kookie,sti ca il iubesc,adica il iubeam cred..

Eu: Crezi? Fie atunci,stai aici si asteapta sa vina Jimin al tau. Eu plec!

Ies nervos pe usa si o las acolo desi nu voiam,dar nu pot sa cred ca dupa toate astea ea inca se mai gadeste la Jimin.Chiar nu.i pasa de mine si de sentimentele mele pentru ea? Stiu ca Jimin nu o sa vina la spital pentru nu stie de accident si nici nu va afla . De acum o sa fac tot posibilul sa ii tin cat mai departe unul de altul. Asteapta și vei vedea,Park Jimin o sa te fac sa o uiți definitiv!

~perspectiva Antonia~

Jungkook iese nervos din camera și mă lasă singura acolo. Bine probabil ca nici eu nu ar fi trebuit sa aduc vorba de Jimin,dar ce pot sa fac? Cred ca o sa mă duc la Jungkook și o sa.i cer scuze,da și apoi îi spun sa mă duca acasă.
OK, dar cum dracu sa ies de aici cu perfuzile astea din mana?

Eu: Alo?? E cineva aici? Domnule doctor?tip eu încât sa vina cineva sa îmi scoată nenorocitele astea de perfuzii.
Mai strig încă o data după un doctor sau o asistenta,nimic.. M.am oprit din strigat câteva secunde apoi deschid din nou gura sa strig,dar fix atunci văd cum se deschide ușa . În sfârșit îmi spun eu în gând.

Eu: Ce.a durat at.....?însă mă opresc din vorbit când observ ca aceea asistenta împinge un scaun cu rotile pe care se afla un puști de vreo 16 ani,e foarte slab și pe cap poarta un fel de batic care îi acoperă în întregime scalpul. Acel puști pare vesel deși nu cred ca este într.o condiție foarte bună. De cum a intrat pe usa mi.a afișat un zâmbet larg și mi.a făcut cu mana în semn de salut.
Lângă patul meu se afla încă un pat,aceea asistenta îl aduce lângă pat,însă nu îl ajuta sa se așeze pe el,pustiul ăla a rămas pe scaun.

Asistenta: Ce voiai sa spui mai devreme,domnișoară?mă întreabă ea.

Eu: Nimic. Dar,cine e el?spun eu arătând spre acel băiat,nu prea îmi pasa ca și el se holba la mine și ca l.am arătat cu degetul,voiam doar sa aflu cine e.