Dragostea merita asteptata

Capitolul 16

Bună! Am revenit cu un capitol nou. Stiu ca cel de data trecuta nu a fost cine stie ce,dar ma voi revansa cu acest capitol!😙💛

Jk: Mergem?

A: Ne,hai..

Imi iau inima in dinti. Urma sa ma intalnesc cu cel care mi.a frant inima,s.a jucat cu sentimentele mele. Stiu ca asta nu e cel mai rau caz existent vreodată,însă doare,doare rău....
Din nou ajungem in fata liftului,eram cu Jungkook asa ca nu am incercat sa nu mai fiu asa nu mi.am făcut griji . Ne.am urcat in el si incepem sa urcam. Am stat pe parti opuse. Eu priveam in gol,iar Jungkook isi atintise privirea catre mine. Nu i.am aruncat nici macar o privire. Totul era atat de greu,baiatul care ma place m.a ajutat in cele mai grele momente,iar eu il resping pentru ca iubesc pe altcineva si nu pe oricine,colegul lui dar si prietenul lui.. Si eu ca o proasta l.am sarutat,ca sa.i dau speranțe. Nu.l plac pe Jungkook,dar presupun ca m.au deranjat vorbele lui " Stiu ca nu vrei,il iubesti pe Jimin" . Probabil ca am vrut sa.i demostrez ca nu mai am sentimente pentru porcul ala,sa i demostrez ca nu m.a afectat,dar pe cine incerc eu sa pacalesc? Nu.mi pot insela inima,ea stie intotdeauna ce e bine,ăsta e adevărul. ÎL IUBESC PE JIMIN! Imi voi asculta inima,ma va conduce spre drumul cel bun,iar ea imi spune ca drumul meu duce spre el,spre cel care m.a facut sa simt ceva ce nu am mai simtit vreodata,spre Jimin.

Cat timp ne.am aflat in lift,niciunul nu a scos niciun sunet. A fost asa de liniște..... Din intamplare am atins cu mana lantisorul de la Jimin cu jumatatea de inima.. Oare el inca il mai poarta? Sau l.a aruncat pe unde a gasit? Ma tot gandeam la asta... Au fost momente prea frumoase,nu pot sa cred ca s.a intamplat ce s.a întâmplat..

Coboram din lift la fel de tăcuți, acum ne îndreptăm spre locul unde sunt băieții . Jungkook sparge liniștea și întreabă :

Jk:Ești bine?

Eu: Da ,de ce nu as fi?

Jk: Păi nu ai spus nimic tot drumul..

Eu: Sunt bine,ok?mă rastesc puțin la el.

Jungkook își lasă capul în jos și spune:

Jk : Știu ca ești dificil pt tine acum ,dar totuși calmează.te. Totul va fi bine..

Eu: Bine,dar sunt bine,serios

Jk: Off..

Chicotesc puțin după care îmi iau din nou fata serioasa.. Ajungem pe coridorul respectiv unde se aflau băieții. Ne îndreptăm spre camera lor unde se aflau întotdeauna dimineață .

Eu: Kookie,vrei sa intri tu primul,te rog?

Jk: Oh bine.

Jungkook apasă pe clanță și intra val vârtej în cameră, se uite în jur cred ca sunt toții acolo...și Jimin....

Jk: Vino! imi spune Jungkook

Eu: Ne..spun foarte încet

Eu încă stăteam afară lângă ușa astfel încât băieți nu mă văzuseră .. Pășesc încet și ies din întunericul de pe coridor.. Intru ușor în camera cu capul plecat, decid sa îmi ridic privirea sa văd dacă Jimin era acolo,sau mai bine zis sa văd cine se afla acolo... dar nu apuc sa arunc o privire în jur pentru ca Tae striga și se repede lângă mine

V: Antoniaaa,striga micuțul Tae și vine sa mă îmbrățișeze

Eu: Oh,Tae...spune în timp ce îl strâng în brațe

V: Credeam ca nu te mai întorci mă bucur mult ca ai venit..

Eu: Mm, și eu mă bucur....

Îmbrățișarea ia sfârșit.. Îmi fac curaj și arunc o privire prin camera... Dar Jimin nu era.. Privesc nedumerita iar ceilalți membri vin și mă îmbrățișează...