「Game of Survival」ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

șapte

Jungkook trecu pe langa Julian dar acesta il prinse de mână.

— E haide Jungkook! Ne plimbam si noi puţin. Te poti transforma imediat si il nimicesti, nu eşti o fetiţa.

Baiatul isi dădu ochii peste cap si începu a se plimba alaturi de Julian.

— Cum ţi se pare viata pana acum? intreba Jungkook privind cerul instelat.

— Plina de adrenalina. Nu stiam ca este chiar aşa. Venind aici, in casa fratelui lui Soo, mi-am dat seama ca am inceput alta viaţa, una mai amuzantă.

— Amuzanta? il privii prietenul său.

— Amuzanta, da! Se întâmplă lucruri la care noi nu ne aşteptăm...si e amuzant cand trecem prin ele.

— Chiar si atunci cand este rău?

— Mai ales atunci...gandesc ciudat, stiu...

— Mi se pare ca lumea din casa nu este primitoare, arunca priviri urâte.

— Vezi doamne...de'asta nu mai poti tu,nu?

— Ce zici de niste întreceri?

Jungkook, varcolac, o luă la fuga printre copacii deşi. Julian era in spatele lui, fugeau unul de celalalt.

Lucas isi aşeză piercing-urile si ochelarii pe cap si ieşi din camera.

— Unde pleci? intreba Soo mergand spre el.

— Merg in oras, de ce? Vrei ceva?

— Nu, voiam doar sa ştiu.

Baiatul clatină capul si ieşi din casă. Descuie maşina sa, un Lamborghini Aventador pe o nuanţă argintie. Cand sa intre in ea ceva il opri, isi intoarse capul si ii vazu pe Jungkook si Julian.
Aceştia cand vazu maşina nemaivăzută se minuna.
Lucas rânji si se intoarse cu faţa la ei.

— Woah, ce este asta? intreba Julian mirat.

— Asta? O maşinuţa.

— Atat de frumoasă, pot sa incerc?

— Desigur, daca vrei.

Jungkook voia sa spuna ceva dar Julian il impinse si se urca imediat in maşina. Baiatul scapa un oftat si intra in casa. "Şi-o va lua daca e prost."

Lucas ii dadu cheia si se indeparta puţin de maşina.
Julian puse mâinile pe volan si incepu sa accelereze pana descoperii si frâna.
Timp de cateva minute Julian se juca. Duse maşina langa posesor si se dădu jos.

— Ma mir ca nu ai murit. Stiai pana acum ce este o maşină?

— Tot ce stiu e ca vreau una si ca e frumoasă. Ma înşel?

— Nu, chiar asa e.

— Păi, mersi ca m-ai lasat sa o incerc.

— Stai, stai, stai...credeai ca e pe gratis? Nu, nu, nu.

Livia intra in camera lui Soo ce nu isi lasa cartea din mâini.

— Hei, ce faci? întreba ea asezandu-se pe pat.

— Citesc, pare evident.

— Mda, cum ţi se pare aici?

— E chiar frumos, imi place, tu ne suporti?

— Eu nu am nimic cu voi, dar ceilalţi...

— Am observat, ceilalti trei nu prea...

— Dar mi-a atras cineva atentia, baiatul cu par alb si şuviţe negre, cum il cheama?

— Te referi de Luke? Iti place de el?

— Ce pot spune, arata bine.

— Tu nu erai cu Taehyung? Sau?

— Ne-am despartit acum doi ani, nu ti-a zis?

— Nici nu te aducea in discutie, scuze.

— Ehh, asa e el de obicei...distractie sa aiba ca iubirea o are de la alţii.

— Mie chiar imi pare rău, e idiot.

— Nu vrei sa vorbesti cu Cyrus?

— Nu e nevoie, cred ca el ne place cel mai puţin...adica deloc.

— Cyrus nu e aşa...

Livia o ridica pe Soo. Ii desprinse parul si il aranja puţin.

— Chiar e necesar?

— De ce nu?

Amandoua iesi din camera si se îndrepta spre cea a lui Cyrus. Taehyung era in bucatarie si analiza ce faceau.
Deschise usa larg si intra înăuntru.

— Hei Cy, ce faci?

— Ce as putea face decât sa ma uit pe net?

— Stiu si eu...filme porno?

— Eww, pas.

Un raset din partea lui Soo se facu auzit.
Cyrus doar le privea fara sa zica ceva, se juca cu inele lui.

— Soo, Cyrus are o intreaga colectie de carti pe care si tu le-ai citit, vorbiti despre asta.

Livia zbura din camera închizând-o pe urma.
Cyrus se aseza in sezut si o analiza pe Soo ce se uita pe pereţi.

— De ce nu vorbesti? intreba el.

— Ce as putea spune?

— Nu stiu, de ce ai venit in casa asta?

— Crede-ma ca nu voiam dar mă lua Taehyung pe sus deci...

— Si ti-ai adus si armata?

— Sunt doar prietenii mei, atât.

— Mai mult sau mai puţin.

— Ow, tu te uiti la f-...

— Nu, nu. Nu o asculta pe Livia, e o zăpăcită. Prefer sa practic filmele.

O liniste se lasa între cei doi punand-o pe Soo pe ganduri.

— Nu-ti imagina asa ceva. rase el.

— Daca imi spui sa nu o fac trebuie sa fi conştient ca o fac.

— De ce esti rosie?

— Nu stiu, poate pentru ca mi-am imaginat niste lucruri.

Taehyung era pe canapea, se uita prin telefon pana acesta a început sa sune.

✆

-Buna Taehyung, cred ca ştii cine sunt...

- Cum sa nu ştiu, ce vrei?

- Ceva mic, nesemnificativ...vreau pumnalul.

- Ce-ti veni?

- Ce e gresit in a vrea ceva ce imi apartine?

- Nu te mai prosti...nu primesti nimic.

- Il vreau in trei zile! In locul nostru.

- Nu il vei primi, ştii asta, nu?

- Trebuie sa repet? OK! Il vreau in trei zile, nu uita ce detin eu si ce deții tu...

- Cuvinte grele. Nu ma sperie.

- Nici nu vreau sa te sperie...nu uita cine este mai puternic.

- Cum m-as putea uita?!

- Haha, adu-ti aminte cine ti-a omorat tatal si dupa vorbeste. Trei zile!

✆

Telefonul fu aruncat pe jos cu o mare putere.

— Cu cine vorbeai?