「Game of Survival」ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

douăzeci

Taehyung trânti telefonul atrăgând atentia celorlalti.

- La dracu. Avionul e deabea mâine la 11 dimineata!

- Ce e asa mare graba? Oricum ai nevoie si tu de somn! ii spune Jungkook asezandu-se langa el.

Livia urca in camera sa, obosita, lăsându-i pe Jungkook si Taehyung singuri.

- Imi pare rău pentru ce ţi s-a întâmplat...observ ca nu ai avut o copilarie asa plăcută.

- Tu nu ai avut nici macar copilărie! Mie ar trebui sa imi pară rău pentru tine!

- Eh! Nu asta e important acum. Trebuie sa ne odihnim puţin pentru mâine.

- Cum? Stau doar cu gandul la ce s-a întâmplat. Cred ca ar trebui sa schimbăm puţin planul, nu cred ca va merge asa cum planuim.

- De ce crezi asta?

- Pur si simplu, il cunosc pe Kito si el nu poate fi îndulcit asa uşor.

- Faci tu cumva...pana la urma esti fostul lui.

- Ma simt ciudat sa stiu ca tu nu ai avut pe nimeni iubit.

- Il am pe Julian.

- Nu acea dragoste frăţească, o dragoste diferita, puternică.

Jungkook isi pierdu expresiile faciale. Il privea pe Taehyung, parcă voia sa găsească un răspuns in ochii săi.

- Diferită? repetă baiatul privindu-l.

- Da, diferita. Sa nu poţi sta separat de acea persoana, să ai nevoie de el. Cam aşa...

Privirea pustiului cazu jos ce il facu pe Taehyung sa il privească ciudat.

- De unde dracu vrei sa stiu ce e aia dragoste daca nu am primit-o niciodata si nici nu am stiut cum sa o ofer! Am stat ani intregi doar intr-o camera.

- Dai vina pe mine cumva?

- De unde sa ma fi cunoscut tu atunci?

- Pai nu o faceam, si ce bine ma simţeam!

Jungkook se ridică de pe canapea si trecu pe langa Taehyung. Acesta il prinde de mana la timp.

- Nu asta voiam sa zic...

- Da, sigur!

Acesta isi smulse mâna si urca in camera sa.

- Cat de idiot poţi fi? se auzi vocea lui Soo venind dinspre curtea din spate.

- Ce am făcut?

- De ce vorbesti asa cu Jungkook? Ce ti-a facut?

- Cum m-am purtat? Asa ma comport de obicei.

- Nu! Stiu eu ce s-a întâmplat. M-ai vazut cand m-a sarutat, nu?

- Ce? Nu! Te-ai sarutat cu el?

- Nu fa pe prostul. Uite, el nu stia ce cadou sa imi ofere, asa ca a ales un sarut, fata sentimente sau altceva. Nu ma place, nu il plac, ok?!

- Nu imi pasa.

- Ba da. Mult. Nu mai fi rău cu el, nu te mai lua de trecutul lui, a fost greu pentru el. Ajuta-l din toate punctele de vedere.

- Nu il plac!

- Pe cine crezi ca minţi? Sunt sor-ta, te stiu prea bine chiar daca înainte nu le aveam cu astea.

- Nu il plac, punct!

- Oho, lui Taehyung ii este frica sa recunoască. Ce dezamăgitor.

Soo trece pe langa el si merge in camera ei. Taehyung se ridică si el si urca spre camera lui Jungkook.
Batu usor la usa si intră, baiatul statea in pat si privea tavanul.

- As vrea sa ma uit la TV dar nu stiu cum functioneaza. spune frecându-şi ceafa.

- Imi pare rău in legătură cu ce am zis.

- E in regula, cu toţii stim ca asa este Taehyung.

- Sunt chiar grijuliu, n-...

- Da, si eu sunt o prințesa.

- Stiu ca esti suparat pentru ce ti-am zis. Imi pare rău, sunt foarte iritat si stresat.

- E ok. Inteleg.

- Cum merge cu scoala de şoferi?

- E bine, cred. Am invatat un sfert din carte, mai am mult.

- Va fi usor! Vei vedea.

- As vrea sa ma odihnesc...

- Da, corect.

Taehyung se ridică si iesi din cameră.

- Hai ca am avut o vagă dorinţă de a-l saruta.

(...)

Toti erau pregătiţi. Taehyung si Jungkook se află afară, langa taxi. Fetele deja isi luă la revedere de la ei. Julian si Lucas iesi si ei din casa si se îndreptau spre ceilalti.

- Schiopatezi sau mi se pare mie? il intreba Jungkook pe Julian.

- Ce? De unde? Nu, sunt ok!

Acestia se urca in taxi si plecă spre aeroport.
Taehyung deveni foarte nerăbdător. Tot ce voia era sa ajunga mai repede pe insulă.

- Hei, esti ok? il intreba Jungkook.

- Sunt bine!

(...)

Taehyung si ceilalti iesi din avion si intra in aeroport.

- Julian, esti bine? intreba Jungkook speriat.- Ai dormit tot zborul, credeam la un moment dat ca ai murit.

- Sunt bine, nu am dormit destul aseara.

Taehyung se apropie de ei.

- Stim ce facem, da?

- Da!

- Vedeti sa nu fiti văzuţi, ok? Aveti grija.

Acestia se îndreptă spre iesire nu înainte ca paşapoartele sa fie semnate.

- Te-ai descurcat bine cu lucrurile mici ca biletele, pasapoarte si altele. ii spune Lucas.

- Cateva telefoane si s-a rezolvat.
Voi lua eu un taxi si veniti si voi cu altul.

- De ce? intreba Jungkook.

- Asa e planul, stati linistiti ca nu păţesc nimic.

Acesta se urcă rapid in taxi si plecă. Jungkook si restul luă altul.
Nu era prea departe de plajă.

Taehyung era deja acolo. Plăti taximetristului si alergă spre casa. In cateva secunde era la usa acesteia. O deschise usor si pasi înăuntru.

- Unde esti? intreba acesta aproape strigând.

- De unde stiai ca sunt aici? se auzi vocea lui Kito.

- Unde altundeva sa vii decat aici?

- Ce te aduce aici? Vacanţă?

- Sa trecem la subiect. Tu imi dai ce imi aparţine si voi pleca.

- Nu, nu facem aşa. Nu mai am pumnalul.

- Nu glumi asa cu mine! Stii ca e preţios.

- Parcă eu eram pretios pentru tine. Mai ti minte? Eram pe plaja, mancam îngheţată, si tu imi spuneai ca ma iubesti.

- Acum cat timp? Hm?

- Timpul nu le uita pe toate, Kim Taehyung!

- Ce vrei, Kito?

- Pe tine!