「Game of Survival」ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

cinci

Soo se indrepta spre frigider pentru a lua cele necesare pentru cină.

— Tavi! Am ramas fara carne, mergi sa cumperi? intreaba aceasta facand ochi de căţeluş.

— Serios? Tu nu poţi?

— Eu fac mancarea aici, nu tu!

— As face dacă ar manca cineva.

— Fi serios! Mergi si cumpara două pungi.

— Merg eu. spune Jungkook calm.

— Nu, nu cunosti oraşul, merge Luke cu tine, mergeti si va întoarceţi repede.

Jungkook se ridica dupa scaun si Luke lua portofelul si geaca.
Ies din casa si se îndreaptă spre iesirea din padure.

— De unde aveti voi bani? 

— De fiecare data cand fratele lui Soo vine aici, ii da bani.

— Cum ati ajuns sa stiti asa bine banii si locul asta?

— Soo si Tavi au peste 100 de ani pentru ca au primit si nemurirea de la mamele lor.

— Woh, ce super.

Intunericul serii se lasa peste oraş, doar felinarele si masinile mai faceau lumină.

— Ce frumos e locul asta seara! Ce sunt obiectele acestea ce se mişcă.

— Sunt maşini. Sunt superbe, as vrea si eu una.

— De ce nu iti cumperi una?

— Pai...nu am bani si nici permis.

— Permis? Iti dau eu permisiunea daca vrei.

Luke începu sa râdă. Jungkook parea iar confuz. Tocmai ajunseseră la supermarket, intra si merseră la lăzile cu carne.

— Luăm două pungi, ajung.

Acesta puse doua pungi in cosul de cumpărături si merse la casa pentru a plăti.
In spatele lor mai era un grup de trei persoane ce aratau destul de ciudat. Unul dintre ei se apropie usor de Jungkook si il mirosi.
Acesta il simţi, se apropie de Luke si ii spune la ureche:

— Plateste mancarea si fugi, fugi si nu te uita inapoi. Sunt in spatele meu, nu complica lucrurile si pleaca, eu ii voi atrage pentru a nu găsi casa. ii spune el in şoaptă.

Luke da afirmativ din cap si plăti mancarea. Pana grupul plati si ei, Luke si Jungkook iesi din supermarket.
Luke o lua la fuga spre casa si Jungkook o lua pe o alee mai întunecată a capitalei.
Erau in spatele lui, Jungkook deveni mai agitat iar ei obseva. El ura întunericul, ii era frica de el, ii trezea mii de amintiri groaznice.

Acesta incepu sa fuga, respira greu, o lua la stanga si se ascunse după un stâlp.

Ce sa fac? isi spuse el.

"Jungkook? Baiatul care a omorat intr-o seara noua paznici? Nu, nu iti este frica!" îşi aminti de vorbele lui Julian.

Acesta ieşi dupa colt si ii vazu pe cei trei. Parca il aşteptau.

— Vreti ceva băieţi? intreba acesta calm.

— Ceva? Desigur ca vrem! Nu m-as fi aşteptat sa intalnesc un micut varcolac aici.

— De unde?... spune el şocat.

— Va lumineaza ochii cand sunteti tulburati sau panicaţi. Acum, cu ce sa incepem? O mana? Un picior? Ah,stiu, gatul! Pare delicios, devine excitant!

Jungkook se dă un pas in spate incercand din răsputeri sa ramana calm.
Acesta o lua la fuga dar imediat e prins si doborat.

— Ce miscare deşteaptă faci si tu!

O maşină opri langa ei aproape dând peste Jungkook. Din ea iese Taehyung ce parea destul de calm.
Se apropie de baieti batand din picior.

— Serios? Va poate vedea oricine, cui apartineti voi? intreba el nervos.

— Suntem fratii lui Kito.

Acesta isi ridica sprâncenele si se apropie de Jungkook. Il ridica si il baga in maşina.

— E mai bine asa, nu stiu daca ma cunoasteti dar e mai bine ca nu o faceti. Salutati-l pe Kito din partea mea.

— Cu cine are onoarea?

— Cu cine? Cu Kim.

Acesta intra in maşina si porni. Jungkook era tacut si cu capul plecat.

— In ce cacaturi te bagi copile.

— Ce cautai aici?

— Ma indreptam spre o scoala din centru, tu ce cautai aici. Daca nu eram eu tu acum erai mancat!

— I-am întâlnit in supermarket, m-au urmarit.

Taehyung opri lângă intrarea in pădure.

— Mersi ca m-ai salvat, ii voi spune lui Soo despre fapta ta.

— Nu, de ce ai face asta?

Taehyung coborâ din maşina asa cum facu si Jungkook. Acesta da sa plece dar Taehyung il prinde de incheietura mainii si il trage spre el. Baiatul se zbate sa scape dar nu putu.

— De ce crezi mereu ca lucrurile se fac pe gratis?

— Lasa-ma!

— Lucas a gustat din prietenul tau si a zis ca are sange nemaipomenit. Vreau sa verific daca esti la fel de gustos.

Acesta se apropie de gatul baiatului mirosind pielea intai. Un vag parfum de iasomie. Isi scoate coltii si ii baga in gatul catifelat. Din nou, lua si el o cantitate mare de sange înainte sa il lase.

Jungkook începu sa fuga spre casa. Faţă de acum câteva minute, acum parea calm.
Intra in casa si este bombardat de imbratisarea lui Julian.

— Am crezut ca vei muri! spune el.

— Sunt bine, Jules!

— Ce s-a întâmplat? Mi-a zis Luke ce s-a întâmplat.

— Am fugit de ei dar m-au prins. Asta e o miscare proasta pe care eu nu o fac de regula, daca fug de un vampir este logic ca ma va prinde. Dar a apărut Kim si m-a salvat.

— Kim? Taehyung? Adica fratele meu? întreba Soo.

— Da, m-a salvat dar nu a facut asta pe gratis...si m-a muscat. spune el aratand semnul.

— Normal! Asa face el, prostul! Te doare?

— Nu,sunt ok. Am scăpat ieftin de data asta.

Taehyung opri maşina lăsându-l pe Lucas sa urce.

— Ce a durat atat?intreaba baiatul nervos.

— A intervenit ceva, scuze, cum a fost ziua ta?

— Umm...genială, a ta?

— Ce pot spune, mai mult ca perfect. ranji el.