Știau că până la Gura Mamei aveau de parcurs un drum lung care dura aproximativ o zi. Aveau destul timp la dispoziție să se și odihnească. Vroiau să pornească de seara, pentru a nu simți canicula mortală din timpul zilei. Așa și făcură. Era seară. Își puseră merinde cu ele, mai precis doi șobolani și un iepure dolofan. Erau sigure că nu vor muri de foame. Erau sătule! Erau odihnite! Erau încrezătoare! Nu mai aveau nevoie de nimic! Erau invincibile.
După cel mult o oră, Gingășie Pură simți un miros prielnic. Se orpiră amândouă să adulmece.
- Ah! O veveriță ne joacă feste! Nu avem nevoie de așa ceva! Treci de aici!, spuse Coadă de Zăpadă îndemânatică.
- Cum zici tu.., spuse Coadă de Zăpadă.
Trecuse fix sașe ore! În depărtare se puteau zărea niște slabe lumini ale soarelui, însă nu era destul ca, cu o rază să se facă zi.
- Trebuie să ne grăbim! Să ajungem cu zi la Gura Mamei!, spuse Coadă de Zăpadă. Dar totodată să căutăm și un tei!
Cele două pisici grăbiră pasul. Gingășie Pură simți cum pisicoarele i se slăbesc, și mai are puțin până cade.Simțea, cum dintr-o pisică mică și frumoasă se transformă în moarte!
- Nu! Eu nu mai pot!, spuse Gingășie Pură.
- Trebuie să poți!, îndemnă Coadă de Zăpadă
Lui Coadă de Zăpadă îi era milă de Gingășie Pură, dar trebuia cu orice preț să-și îndeplinească dorința, până la asfințit.
Oare Coadă de Zăpadă avea să o lase pe Gingășie Pură în iarba deasă, să piară de sete și foame, sau avea să facă exact opusul? Veți afla în următorul capitol de mâine.
CITEȘTI
Pisicile Războinice
Mystery / ThrillerÎn urma unui mare război, clanurile s-au împuținat iar membrii din ele și-au pierdut viața eroic. Însă, singurele pisici care au rămas în viață sunt pe propria răspundere. Oare vor reuși să supraviețuiască?