Jamila ( volumul 1 )

7.

Salonul de tatuaje nu era departe, se felicita în gând când le-a propus celor doi prieteni să o însotească, durerea acului care îi scrijelea pielea era aproape inofensivă, crema minune pe care meșterul o aplicase înainte îi amorti porțiunea mâinii cared urma să fie tatuată, dar Ana a fost lângă ea și o ținea strâns de mână.

- Și totuși nu ne-ai explicat ce înseamnă steaua și "S-ul" pe care ți le-ai tatuat, o întreabă Ana în timp ce se faceau comode pe micuța canapea a cafenelei la care ne invitase Alex, pentru a celebra * noua achiziție*.

- Este steaua călăuzitoare care m-a purtat spre voi, cea care mi-a redat și libertatea, iar "S-ul" ..... momentan nu vă pot spune, sper să vă povestesc într-o zi.

Telefonul ei începu să sune, cotrobăi în geanta și îl scoase încercând să recunoască numărul.

- Alo?

- Domnișoara Bakur?

- Da.

- Bună ziua sunt secretara domnului Damian Iovan, știu că nu mai sunteți în hotel , domnul vrea să vorbească cu dumneavoastră, de fapt ar vrea să veniți aici, îi spune cu o voce tremurătoare.

- Transmiți-i vă rog domnului Iovan , punând accentul pe ultimile două cuvinte lucru care îi face atenți pe cei doi, că programul meu s-a terminat în urmă cu 2 ore, așa că din cauza unei probleme personale nu pot ajunge, mulțumesc și închid telefonul fără să-i mai dea dreptul la replică săracei fete.

Exact asa se și întampla dupa ce femeia puse cu frică receptorul unde îi era locul, tremurul din vocea secretarei se raspandi în întreg corpul când intră din nou în biroul călălului care aștepta un răspuns , și sigur că nu cel pe care urma să-l audă din gura ei.

- Domnule director, domnișoara instructor nu poate ajunge , mi-a comunicat că are o problemă personală.

- Cum își permite să nu vină când o chem? țipă din nou și arunca teancul de dosare de pe birou dintr-o mișcare, ieși afară, sunteți concediați toți, urlă la biata fată care se albește pe loc.

- Cine se crede? lovește din nou biroul cu pumnul și formeaza imediat numărul frățiorului mai mic.

- Dacă ai chef de scandal să știi că îți închid imediat, auzi imediat ce răspunse.

- Alex pe unde dracu umblă instructoarea de la înot?

- De ce întrebi de ea?

- A sunat-o secretara mea să-i transmită faptul că vreau să vină la mine și ce să vezi are anumite probleme personale și nu poate!!!!

- Ce aveai de discutat cu ea mă rog atât de important de nu puteai aștepta până mâine?

- Alex dacă ți-am dat libertatea să o angajezi asta nu înseamnă că nu mă interesează de angajați, în plus nu are nici o recomandare la naiba.

- Vorbesc eu cu ea , altceva? îl grăbi.

Îl expediază și el cu rapiditate și un sentiment de vinovăție pe Jamila o apasă, când simți ca Alex era de partea ei.

- Se pare că în sfârșit Dami și-a găsit nașul, adaugă Ana râzând.

- Îmi pare rău Alex de situația creată, nu am vrut să te cerți cu fratele tău.

- Nu ai de ce să îți faci probleme , așa este mereu.

Ajunși acasă Jamila intră în camera sa și se grăbi să facă un duș, priveste tatuajul pe care îl adora cum statea cuminte sub folia protectoare și abia aștepta să se laude cu el străinului , încă nu-i venea să cred că în sfârșit si-a făcut unul.

Gândul îi zboară către mama sa, oare ce facea în acest moment, la tatăl său dacă mai este supărat pe ea, dacă Rami mai intrase în belele, zâmbește când în minte îi incolțește ideea de a-l suna pe fratele său.

- Alo? Rami sunt eu Jamila ce faci?

- Bună Jami stai puțin în telefon, auzi un foșnet și apoi o ușă închisă.

- Ce faci surioară? Pe unde umbli? Mi-am făcut griji pentru tine.

- Sunt bine frate, chiar foarte bine, mama, tata ce fac? sincer nici nu credeam că îmi vei răspunde.

- De ce micuțo credeai asta? Ești sora mea și îmi pasă de tine, nu am încercat să te sun pentru că tata ne-a interzis , pentru el ai murit Jami, îmi pare rău mama este distrusă, dar își va reveni atunci când îi voi spune că m-ai sunat.

- Mi-e atât de dor de voi, apucă să spună înainte ca lacrimile sâ-i inunde ochii și să-i sugrume vocea.

- Și nouă, acum spune-mi ești în București? Pot veni la tine? Ce faci ? Din ce trăiești?

- Nu sunt în București, iartă-mă dar momentan nu îți voi spune în ce oraș sunt, sunt foarte bine, m-am angajat ca instructor de înot, am un salariu foarte bun, niște prieteni minunați care mi-au întins o mână de ajutor.

- Nu vrei să îți trimit bani?

- Nu Rami mulțumesc, vrei să îți spun un secret? îi șopti ca și cum i-ar mai auzi cineva.

- Sunt numai urechi micuțo.

- Mi-am făcut un tatuaj.

- Pe bune? Ce tare și eu am unul pe spate de 5 ani, și voi nu știați , îi spune râzând.

- Și ar mai fi ceva......m-am apucat de țigări.

- Și ce dacă , foarte bine surioară profita de viață la maxim , mă bucur că ai avut curaj să îl înfrunți pe tata, trebuie să închid îi văd mașină tocmai intră pe poartă. Să mă mai suni, bine?

- Te iubesc Rami și îți mulțumesc că ești alături de mine.

Închid telefonul și se trânteste în pat fericită, nu îi venea să creadă că fratele ei o susține și chiar este mandru de ea.

După o revizie a zilei care era pe cale să se termine descoperi o Jamila care nu mai trebuia să se supună unor reguli pe care nici Allah nu le-ar fi înteles, libertatea resprezinta fericire, iar El vrea oameni fericiți.

Deși m-ai erau cel puțin 2 ore până când trebuia să plece pe plajă, Damian enervat la maxim de atitudinea grosolană a instructoarei și a inconștienței fratelui său, ieși din birou și coboră la bar, avea nevoie de ceva tare, ceva care să îl scoată din starea asta.

Să așeza pe scaunul înalt și îi făcu semn barmanului care îl privește cu frică să-i toarne în pahar .

- Singurel? îi șoptește la ureche roșcată pe care a ochit-o imediat ce a intrat în bar .

- Bei ceva? o întreb făcându-i semn spre sticla din fața lui.

- Cu mare plăcere dragule, se întinde spre mine și își lipește buzele lipicioase de obrazul lui.

- Știi ce? se ridică de pe scaun, hai să luăm sticla în cameră, îi făcu semn să îl urmeze, nici nu se mai uita în spate, știa că *dânsa* era în urma lui.

Trecuse două ore de când Jamila era pe plajă și nici urmă de străin, venise destul de entuziasmantă să se laude cu tatuajul, privește spre mucurile de țigară din cutia goala de suc pe care le număra pentru a 5 oară și se hotărăște să plece, știa în sinea ei că străinul nu va mai veni.

Adormi tristă, nu reușea să înțeleagă, ce s-a întâmplat de nu a reușit să vină, o fi pățit ceva poate, nici în camera alăturată nu se auzea nici un zgomot semn că acel căpcăun nu a venit.