Jamila ( volumul 1 )

24.

După ora de desen Damian este condus într-un birou imens, cu o bibliotecă la fel de imensă, se așeză pe scaunul mare de piele și privi poza încadrată de rama aurie, era îngerașul lui atunci când era bebeluș, avea și el o poza la aceași vârstă și din aceeași poziție făcută de mama lui, culoarea ochilor diferea în rest semăna perfect cu el.

Deschide laptopul și intră pe emailul de unde își descărcă fișierele și începe să lucreze.

- Pot intra tati? ciocănește la ușă Samira.

- Sigur îngeraș, vino aici, îi facu semn să se urce pe piciorul lui.

- Tati vreau să te întreb ceva, adică să îți cer ceva.

- Depinde despre ce este vorba, îi revin în minte cuvintele Jamilei de dimineață "nu o răsfață prea mult ".

- Mi-aș dori un lanț cu un pandantiv identic cu tatuajul tău și a lui mami , arătând spre mâna lui.

- Adică steaua asta și cu S-ul de la Samira, tati înțelegi?

Ce știa Samira era că S-ul nu reprezenta numele ei ci numele pe care și l-au atribuit unul celuilalt atunci când nu ne cunoaștem.

- Voi căuta astăzi un bijutier și îți voi comanda un lanț cu un pandantiv identic cu tatuajele noastre.

- Îți mulțumesc tăticul meu frumos, am cel mai frumos tătic din lume îl sărută pe obraz.

- Hmmmm.......Stai să o vezi pe fetița mea, e mult mai superbă decât orice lucru prețios.

- La ora 12:00 vom servi prânzul tati, te aștept la masă, acum te las să lucrezi.

O privi pe micuța isteață ieșind din birou și apoi tatuajul, cu siguranță Jamila a ales numele îngerașului pentru a putea explica litera de sub steaua călăuzitoare.

După ce îi comunică printr-un email dedtaliat și o convorbie telefonică secretarei anumite detalii legate de proiect , privi ceasul care arăta 11:45 semn că trebuia să se prezinte la masa de prânz.

- Samira bănuiesc că vei dormi imediat după masă de prânz nu-i așa? o întrebă.

- Da tati, de fapt imediat după ce termin de mâncat o sun pe mami să o anunț că am mâncat tot și că urmează să dorm.

- Asta este o regulă privind telefoanele, adăugă Lena, Jamila are pretenția să știe tot, să fie informată privind orice pas îl face Samira.

- Mă duc să mă spăl pe mâini, pe dinți și mă pregătesc de somn, tati te aștept să vii să îmi dai pupicul de somn ușor.

- O să îți dau câți pupici vrei, îi spune punându-i degetul de năsuc.

- Stiu că Jamila este o mamă rfesponsabilă, am știut asta de la început.

- Așa este, și foarte curajoasă, când s-a întors acasă i-a spus tatălui ei că nu v-a renunța la copilul indiferent de ce spune el. Adevărul este că a fost un șoc pentru noi toți sarcina ei dar pe parcurs ne-am revenit și am așteptat cu nerăbdare nașterea Samirei.

- Noi nu ne-am programat să avem un copil, încercă să se scuze, le-am alungat din viața mea pentru că eram convins că nu le pot oferi liniștea, protecția, stabilitatea.

- Și acum Damian? îl întreabă Lena serioasă.

- Acum ai putea să le oferi toate astea?

- Cu ce folos Lena, ea oricum nu mă mai iubește, trebuie să se căsătorească, cine sunt eu să îi dau din nou viața peste cap.