Jamila ( volumul 1 )

28.

În ce naiba se transforma, mereu o rănea? Când ea nu a făcut decât să aibă grijă de el și să-i arate că mai are o șansă să devină un om bun, oare a câta?

Atent la toate zgomotele din apartament , era sigur că nu plecase și că este în camera alăturată, auzi apa curg în baie, mulțimea de pași pe care îi făcuse măsurând probabil fostul lui dormitorul, trebuia să ajungă în camera ei să obțină iertare.

Tot ce trebuia să facă era să ajungă lângă ea, dar cum ? Ana și Alex îl ura cel mai mult în acel moment. Ochii îi cade pe scaunul cu roți electric din colțul, caută telecomanda în primul sertar și îl ghidează către pat.

Era prima data când părăsea patul , deși părea aproape imposibil să se urce în scaun cu greu reuși, trebuia să facă ceva și trebuia să facă acum.

Se felicită în gând pentru reușită și ieși pe hol, deschide ușa dormitorului ei ușor, privi prima dată patul luminat doar de lună dar era gol, refuza să creadă că plecase din nou, își roti privirea și o găsi ghemuită pe fotoliu lângă fereastră.

Apăsă din nou pe buton și scaunul se pune în mișcare, deși era cufundată în gânduri nu tresare atunci când îl vede, de parcă l-ar fi așteptat.

- Ai venit să te convingi dacă am plecat? Voi pleca mâine dimineață nu am vrut să apar în toiul nopții să îi dau explicații Samirei.

- Jamila nu vreau să pleci, dă să-i prindă mâinile dar se ferește. Am vrut să te fac să renunți din nou la mine, dacă prima dată te-am alungat pentru că viața mea era plină de lucruri mizere acum nu sunt decât un paralitic care nu vă mai poate oferi ceea ce meritați.

- Cred că eu și Samira suntem în măsură să decidem asta, nu crezi? Dar oricum nu mai contează, ea este un copil foarte inteligent și va înțelege situația, este mică și te va uita repede, așa că nu mai are rost sa continuăm discuția.

- Nu vreau să pleci, vreau ca Samira să se mute aici și împreună să luptăm, îmi doresc să merg din nou, să fim o familie fericită.

- Cât timp te ține deobicei dorințele? O lună? Două? De ce să te las să mă rănești în continuare? De ce ți-aș permite Damian? Cine ești tu? Cine te crezi?

- Sunt bărbatul pe care îl iubești primul și singurul bărbat din viața ta.

- Nimeni nu este de neînlocuit, îi spune nepăsătoare.

- Știu asta Jamila și merit orice umilință care va veni din partea ta, sunt dispus să le suport dar nu mă părăsi te rog, în seara asta când ăla s-a oferit să te maseze îmi imaginam cum mâinile lui îți mângâie piciorul, îți va simți aroma de cais, am înnebunit sau când mi te imaginam cu Omar făcând dragoste. Te-am condamnat și tu îmi erau fidelă, mi-ai fost fidela în tot acest timp.

- Asta înseamnă să iubești, dar este târziu pentru noi Damian, îmi pare rău, mâine voi pleca pentru totdeauna.

- Dacă pleci, îți jur că îmi voi încheia toate socotelile cu viața, mă voi sinucide Jamila nu mai vreau să fiu un mort viu fără voi.

- Cum îți permiți să mă șantajezi în cel mai josnic mod?

- Și tu ai făcut asta astăzi când ai sunat-o pe Samira dimineață?

- Nu fă comparație sunt două lucruri diferite, ai nevoie urgentă de un psiholog.

- Am nevoie de tine, tu ești cel mai bun psiholog al meu, te rog nu mă părăsi!

În ochii ei nu putea citi decât durere și neîncredere.

Își adună toată forța în brațe și încercă să se ridice după ce blocă roțile.