Jamila ( volumul 1 )

8

Alarma telefonului își face din nou treaba, Damian dă să se ridice dar simți o greutate pe piept, încerca să deschida ochii dar să fie al naibii dacă durerea de cap îi dădea voie.

- Bună dimineața, auzi o voce scârbos de pisicoasă.

- Ce dracu s-a întâmplat aici , strigă imediat ce dă de roșcata goală lângă el și se ridica imediat din pat.

- Ai uitat ce noapte nebună am avut, scumpule? se pisicește din nou.

- Acum ieși afară, țipă la ea și intra în baie pornind dușul.

Știa că apa rece îl trezește , încerca să își aduca aminte ce s-a întâmplat aseară..... aseară și imediat încremeni.

-Străina....nu am mers pe plajă, va crede că din cauza sărutului ..... Of Doamne, dacă aș avea un număr de telefon să o sun, cum naiba nu m-am gândit niciodată să-i cer numărul de telefon, numai nenorocita aia de cerșetoare pe care Alex a primit-o în casă și marea instructoare cu fumuri m-a făcut să-mi pierd mințile, se trezi vorbind de unul singur, lovind cu pumnul în perete.

Ieși din baie cu un prosop înfășurat în jurul brâului și respira ușurat când nu mai vede nici urmă de femeie ușoară deși în aer înca se simțea încă parfumul ei mult prea dulce.

Își îmbracă aceleași haine de ieri și 10 minute mai târziu intra în birou unde îl aștepta fratele său cu o față obosită.

- Ai avut o noapte grea? îl întreabă cu un zâmbet strâmb.

- Să știi că nu am chef de glumele tale proaste, îi raspunde în timp ce se așeză pe scaun.

- De ce nu ai venit aseară acasă?

- Aoleu! Voiai să cinăm și în familie împreună cu cerșetoarea?

- Damian las-o baltă nu este o cerșetoare, pur și simplu a avut nevoie de ajutor, dar nu ai cum să înțelegi pentru că tu nu ești în stare să te ajuți nici pe tine, pe alții nici nu mai spun.

- Ai chef din nou de ceartă?

- Nu, am venit să îți spun că săptămâna asta vei avea acele recomandări după care tot urli pe care le voi anexa la contractul instructoarei, și pentru cunoștință ta generală să știi că este foarte iubită de copii și adulții ne roagă să înființăm și cursuri pentru ei, fata asta într-o lună a adus un profit destul de bun , dar de unde să știi tu....

- Vreau să o văd astăzi, îi spun pe un ton mai liniștit, masându-și tâmplele.

- Astăzi nu are ore va trebui să aștepți până mâine, îi spune în timp ce iese pe ușă.

- Am să înnebunesc într-o zi datorită vouă jur. Dar imediat, mintea îi fugi din nou la străină, oare și-o fi făcut tatuajul? Oare era supărată pe el că nu am fost aseară? Spera din tot sufletul să afle diseară, spera să o găsească..

Jamila spera la rândul ei să-l găsească, își aminti că riscul nu exista *în afara noastră*, independent de minte, acesta așteaptă să fie măsurat și înfruntat.

- Riscul a fost inventat pentru a ințelege incertitudinele vieții, se încurajează și porni către plajă, odată cu lăsarea întunericului.

Ajunsă pe acolo inima i se strânge când îl zăreste , îi vinea să sară în sus de bucurie să se duca la el și să-l strângă în brațe, și-ar fi mințit inima dacă ar fi negat că nu i-a fost dor de el.

Își potolește bătăile inimii, își controlează respirația , iar pașii o îndreaptă spre locul ei obișnuit.

- Ai venit? o întreabă bucuros.