Jamila ( volumul 1 )

22

Damian privi ușa albă pe care Jamila o închide în urma ei, apoi își roti ochii prin camera foarte spațioasă, mobilată modern și extrem de comodă. Deși era obișnuit cu luxul , această casă depășea orice așteptare, pe lângă faptul că era foarte mare, îngrijită de o armată de angajați, era foarte frumoasă și se simțea o ușoară influență orientală.

Jamila reuși să-l bulverseze din nou, a simți-o dimineață că aștepta sărutul lui, acceptul ei de a locui pe toată perioada recuperării Samirei,și totuși nu reușea să înțeleagă de ce nu locuia împreună cu Omar mai ales că acum erau și căsătoriți, ce fel de reguli aveau ei în religia asta.

Deschise dulapul ascuns în spatele peretelui de oglinzi și găsește hainele fratelui său și a Anei, acestea erau spălate, călcate și frumos așezate.

Pentru o clipă se simțea ca un intrus, dar își alungă rapid acel sentiment, Samira era mai importantă iar el trebuika să se comporte normal .

După un duș prelungit care îl făcu să se simte ca nou, ce-i mai lipsea acum era foar o cafea tare și umele nopții petrecute în spital dispăreau.

Spre norocul lui Alex avea chiar și lenjerie intimă nouă , alege o pereche de pantaloni de trening, un tricou , își încalță adidași și îeși din cameră.

Intră puțin în camera îngerașului care dormea liniștita, îi sărută fruntea ușor cât să nu o trezească și ieși.

Ajuns în capătul scărilor întoarce capul sânga dreapta încercând să-și dea seama în ce parte să o ia, își pune mâinile în șold încercând să își amintească în ce parte era salonul.

- Te-ai rătăcit? auzi o voce în spatele lui.

Damian se întoarce rapid dând cu ochii de mama Jamilei care îl privea zâmbind.

- Mă scuzați, dar am nevoie urgentă de o cafea tare.

- Ce ai spune dacă mergem împreună la bucătărie să bem împreună o cafea pe care o voi prepara chiar eu?

- Mi-ar face plăcere!

În drum spre bucătărie Damian admiră obiectele , tablourile, arhitectura , totul era superb, notele orientale și bunul gist era la el acasă, totul era la superativ.

Bucătăria exact așa cum și-o imagină era imensă, utilată complet cu cele mai performante electrocasnice.

- Cum bei cafeaua?

- Simplă și cu două lingurițe de zahăr, îi răspunde asezându-se pe un scaun.

- La fel ca Jamila.

- Damian .....Îmi doream foarte mult să te cunosc, mă crezi?

Acesta nu a mai avut curajul sa își ridice ochii de la cana de cafea pe care femeia i-o așeză în fața. Ce să-i spună "da doamnă și eu eram curios să cunosc femeia care i-a dat viață cele pe care eu i-am distrus-o?"

- Ce toantă, nu m-am prezentat, eu sunt Lena.

Întinde mâna prietenoasă.

- Rușinea este a mea, vă rog să mă scuzați, îi cuprinde mâna, Damian Iovan.

- Arăți mai bine în realitate decât la tv și în poze.

- Mulțumesc...........e foarte bună cafeaua.

- Nepoata mea te iubește foarte mult.

- Și eu o iubesc , este viața mea, probabil doamna Lena vă sunt dator cu o mulțime de explicații.

- Stop!

Îi făcu semn cu mâna.

- În primul rând fără doamnă, mă simt mult mai bătrână decât sunt, iar explicații nu ai de ce să-mi dai, cel puțin nu mie.