Frumoasa Adormită

Capitolul 8

Ochii mi se deschid brusc, ridicâdu-mi capul ce atârna pe spătarul scaunului, strângând din ochii din cauza durerii datorate amorțelii ce îmi stăpânea gâtul, uitându-mă în jur mai apoi spre a detecta sursa sunetului. Abia când se auzi din nou am realizat că era melodia de apel a telefonului meu, grăbindu-mă spre sacoul purtat cu o seară în urmă, pe ecran apărându-mi un număr pe care nu îl aveam trecut în agendă.

-Da? Răspund eu încerând să alung oboseala, ochii căzându-mi în același timp pe Tony ce părea a nu își fi schimbat poziția în niciun fel, piciorul drept atârnându-i la marginea canapelei.

-Detectiv White? Întreabă vocea de la căpătul celălalt al firului, căutând prin minte momentul când auzisem acea voce. Glade la telefon. Rezultatele Lianei tocmai au ajuns și mă gândeam că te-ar interesa. Tresar imediat la acel nume, frecându-mi ochii și repezindu-mă lângă canapea și mișcându-l pe Tony spre a-l trezi, însă fără succes.

-Suntem pe drum, o să ajungem imediat, îl mint și închid după ce îmi iau la revedere respectuos, palma mea făcând cunoștință cu obrazul colegului meu, acesta tresărind speriat din dulcele lui somn, durerea de cap și mahmureala de aseară oprindu-l parțial din a răspunde cu aceași monedă.

-Ce dracu? Întreabă el furios, scuturându-și capul și frecându-și fruntea cu palmele, simțindu-i deja regretul față de coniacul de seara trecută. Își ridică privirea spre mine apoi începe să scaneze locul străin în care se afla. M-ai adus într-un azil? Oftez la întrebarea lui și mă îndrept spre dulapul meu cu haine, scoțând o cămașă curată și o cravată.

-Ești la mine acasă, îi răspund și pașesc spre mica baie, căutând să mă schimb departe de ochii încă amețiți ai partenerului meu, lăsându-l câteva momente singur pentru a se dezmeticii. Îmi clătesc fața cu apă rece după ce îmi schimb jumătate din îmbrăcăminte, uitându-mă spre cadă și ridicând din umeri, gândind că nimic nu avea să se întâmple dacă se scutea azi de baie. Mă întorc în sufragerie, Tony fiind în picioare acum, mirat fiind parcă de mirosul persistent de alcool ce plutea în jurul său. Glade a sunat și a zis că a aflat mai multe despre modul în care Liana Smith a murit, îi aduc eu la cunoștință, atrăgându-i atenția asupra mea.

-Nu pot intra în sediu mirosind a distilerie, se plânge el și începe să își descheie nasturii de la cămașa, uitându-se cu subînțeles spre dulapul de unde îmi luasem hainele.

-Bineînțeles, șoptesc și îi ofer una dintre cămășile mele cele mai bune, încercând să nu îmi las ochii să zăbovească pe jumătatea goală a trupului său. O primește mulțumit și se îmbracă în timp ce mă apropii de ușa dormitorului, observând că bunica încă dormea. Închid ușa cu același scârțâit enervant, bucuros că Tony nu zăbovise cu cămașa în mână, având până și sacoul peste cămașa. În drumul spre sediu Tony se oprise pentru a-și lua ceva pe post de mic-dejun și gumă de mestecat pentru a acoperii cât de cât mirosul de coniac ce nu avea să dispară până spre seară. Eu m-am mulțumit cu o cafea fără lapte, admirându-i paharul cât timp Tony își termina hamburgerul în parcarea unei benzinării, devorând pe o melodie prea veche pentru anii lui, mișcându-se fără prea multă păsare pe acel negativ care deja devenise enervant. Într-un final, după ce învățasem la perfecție modelul paharului, Tony deschide portiera. Îl urmez prin ușile de sticlă, îndreptându-ne direct spre morgă.

-Deci, ce-ai aflat? Întreabă Tony când am intrat în sala rece, Glade tocmai terminând cu autopsia unui alt corp.  Scoțându-și mănușile pătate cu sânge după ce a acoperit cadavrul cu un material alb, acesta își mută atenția spre noi, apropiindu-se zâmbind primitor.

-Noapte grea? Întreabă acesta înapoi cu un ton amuzat, citind oboseala și mahmureala pe chipul partenerului meu, făcându-l să-și ridice sprâncenele iritat.

-Habar n-ai, îi răspund eu și mă apropii de masa unde era întins corpul, examinându-l pe sub giulgiul alb. Deci?

-Păi, Liana a murit în urma unei alergii ce a fost declanșată atunci când a intrat în contact cu formaldehida, o substanță folosită în procesul de îmbălsămare, începe Glade să explice, întorcându-și privirea spre mine. 

-Stai puțin, zici că a încercat să îi îmbălsămeze corpul? îl oprește Tony, încercând să înțeleagă spusele autopsistului. Dar era deja vie, nu are sens.

-Aici ai dreptate, dragul meu prieten, la asta m-am gândit și eu, îi întoarce doctorul răspunsul. De ce ar încerca să îmbălsămeze o persoană vie? Însă asta nu e tot. Cum i-am spus colegului tău data trecută, chipul i-a fost secat de sânge, însă asta nu a fost singura zonă. Tot corpul i-a fost secat, însă nu în același timp. Îmi imaginez că a făcut asta prima dată cu fața fetei, iar dupa ce aceasta a murit a continuat cu tot corpul. Plus, stratul lucios ce îi făcea pielea să strălucească era de fapt ceară sută la sută naturală, amestecată cu etanol.

-Tot nu înțeleg de ce ar încerca să o îmbălsâmeze, mă implic eu în conversație, îndepărtându-ma de masa cu trupul bărbatului neînsuflețit. Ce benefiu ar avea?

-Nu pot spune, zise Glade și clătină din cap, oftând. Tot ce ar putea rezulta din îmbălsămare e o întreținere a corpului pentru a nu se descumpune și pentru a nu își pierde înfățișarea, însă nu văd rostul de a-l folosi pe o persoană care era în viață.

-Poate știa că o să moară, intervine Tony, mutându-și privirea între mine și doctor. Sau avea de gând să o ucidă oricum.

-Daca e așa, atunci de ce nu a omorât-o de prima dată? Întreb eu complet nedumerit. Adică nu văd niciun scop evident. Nu a cerut recompensă, nu a violat-o, nimic.

-Asta mă miră și pe mine, mărturisește Glade lăsându-și ochelarii deoparte și frecându-și ochii. Practic, tot ce a făcut e să îi fixeze pe retină o pereche de lentile cu iris verde, adaugă acesta. Cuvintele acestea ale doctorului mi-au trezit o idee pe care o aveam în minte de când vizitasem apartamentul doamnei Smith, atunci când am văzut una dinre fotografiile Lianei. 

-Pot să văd încă odată corpul fetei? Îl întreb pe doctor, acesta acceptând fără prea multe întrebări. Mă apropii de trupul slab al Lianei după ce Glade înlătură cearceaful alb, descoperind părul lung și negru al fetei, însă în fotogrofia pe care o văzusem acesta avea culoare castanie. Ceva se legase în mintea mea în acel moment. Fotografiile primite de doamna Smith...le mai ai?

-Da, îmi răspunde acesta scurt și trase de mânerul unui sertar alb, scoțând de acolo dosarul cu pozele. Nu s-au găsit nicio amprentă pe ele dacă asta te interesează, adaugă acestă și îmi întinse dosarul. Îl deschid grăbit, ochii celor doi fiind ațintiți asupra mea insistent. Pe fiecare poza era trecută data și ora la care au fost făcute, fiind acum așezate cronologic de cei de la sediu. În primele doua fotografii fata arăta la fel ca în forografia din apartament, însa la a treia ochii îi erau verzi, iar de la a patra încolo culoarea părului îi era schimbată. Am vaga impresie că nu a vrut să o omoare, ci doar să îi schimbe înfățișarea, constat eu după ce analizez de câteva ori pozele. Uitați, în primele poze are părul castaniu și ochii căprui, însă în următoarele îi are verzi și părul brunet. Tony îmi ia dosarul din mână, uitându-se peste fiecare în parte, avându-l pe doctor lângă acesta.

-Crezi că e vreun estetician nebun? Întreabă el după câteva minute, lăsând dosarul la o parte.

-Habar nu am, însă  e ceva, zic eu mândru de detaliul pe care îl observasem primul. Probabil vreun obsedat de brunete cu ochi verzi.