Frumoasa Adormită

Capitolul 10

-Theodor, te-ai uitat pe caseta aia de o sută de ori și nu e nimic, se auzi vocea lui Tony ce tocmai intrase în birou, ținând în mâini două pahare aburinde. Nu-i nimic acolo ce ne poate ajuta.

-Atunci trebuie să facem rost de imaginile din parcare, propuse agentul, ridicându-se amețit de pe scaun. A ieșit la 11 jumătate din bar și a fost găsită la 9 dimineața. În intervalul ăsta ar fi trebuit să fie răpită, omorâtă și aruncată.

-Nu-nțeleg de ce te stresezi cu cazul ăsta. Șefu' ne-a însărcinat cu uciderea Lianei.

-Vi cu mine sau mă duc singur? Theodor întrebă în timp ce-și ridică haina de pe spătarul scaunului, oprindu-se cu mâna pe clanță pentru a se uita un moment spre colegul său. Tony oftă, pornind amândoi din nou spre barul lui Max, găsindu-l pe acesta strângând baloanele și ambalajele lăsate în spate de copii.

-Ați aflat ceva? Întrebă bărbatul atunci când îi observă pe cei doi.

-Încă nu, dar voiam să te întrebăm despre camera stradală.

-Ce-i cu ea?

-E pusă de vreun supermarket sau ceva de genul, sau e pusă de primărie? Max rămase puțin pe gânduri înainte de a răspunde, cei doi agenți așteptând tăcuți și nerăbdători.

-Habar n-am, a fost pusă abia săptămână trecută.

-Ai văzut cine a pus-o?

-Nu, când am deschis dimineața era acolo. Probabil a fost pusă pe timpul nopții. Uitați, chiar trebuie să curăț astea până diseară.

-Mulțumim pentu ajutor oricum, spuse Tony zâmbind, Max plecând de lângă ei cu o cutie destul de mare în brațe.

-Crezi că a fost pusă de criminal? Se întrebă Theodor uitându-se spre camera de supraveghere ce era îndreptată direct spre cei doi.

-Dacă e așa, înseamnă că nu a ales-o din întâmplare pe Maria, ci a premeditat crima. Hei, vezi că ți-a căzut asta! Tony se grăbi în spatele lui  Max, ridicând de jos un plic pe care nu era scris nimic.

-Probabil e al copiilor, poți să-l arunci, zise barmanul continuându-și drumul spre ușa din spate. Tony ridică din sprâncene și se întoarse spre colegul său, deschizând plicul.

-Ce-i în el? întrebă Theodor curios, privirea colegului său ridicându-se asupra sa.

-Cred că avem un criminal în serie, răspunse acesta în timp ce-i întinse plicul, expresia facială a agentului White schimbându-se instant. În interiorul plicului se aflau trei fotografii în care era surprinsă Maria Silvestra legată de o masă, conștientă. Erau la fel ca și fotografiile cu Liana, fotografii trimise fără milă pentru a fi văzute de mama nefericitei victime, doar că de această dată erau mai puține. Tony se întoarse pentru a-i mai pune barmanului câteva întrebări, însă Theodor rămase pierdut în gânduri, privind spre imaginile Mariei. Frica îi putea fi citită în ochi atunci când privea spre cel din spatele aparatului de fotografiat, gândindu-se la milioane de lucruri ce ar putut să i se întâmple.

-Ai aflat ceva? Tony intră mașină de aproximativ un sfert de oră de stat de vorbă cu Max, intrând după colegul său în mașină.

-Nimic, răspunse acesta descurajat. Habar nu are cum a ajuns plicul printre lucrurile copiilor. Ne-am uitat și pe camera de supraveghere, însă nimeni străin nu a intrat. O secundă, e Glade. Da? Tony răspunse la tefelon, Theodor frământându-se în continuare asupra fotografiilor. Suntem pe drum.

-Ce-a zis?

-A terminat autopsia Mariei.

Odată întorși la sediu, privirele lor fură cuprinse de uimire și admirație pentru imaginea din fața lor. Sirka defila spre ieșire pe o pereche de sandale cu toc, rochia verde conturându-i trupul la fiecare pas pe care îl făcea în timp ce buclele îi erau lăsate libere pe umeri.