Frumoasa Adormită

Capitolul 9

-Ai avut dreptate în legătură cu înfățișarea fetei. 

Tony făcu câțiva pași grăbiți în urma bărbatului, ușa liftului din care ieși închizându-se. 

-A spus că pigmenții irisului au fost complet distruși, cumva, după care culoarea ochilor a început să se schimbe. Însă a zis că era imposibil să se schimbe de la sine în verde, mai ales într-o perioadă atât de scurtă

-De ce? Întrebă Theodor oprindu-se și întorcându-se spre colegul său.

-Sub fiecare pereche de ochii căprui se află o peliculă nuanțată de albastru. Nu aveau cum să devină verzi fără alte implicații. 

-Deci nu voia doar să-i schimbe culoarea ochilor, ci să o schimbe în verde, elucidă bărbatul uitându-se spre Tony fără să clipească, complet derutat de concluzia pe care o trase. Și culoarea părului?

-A folosit vopsea de păr normală. Glade a trimis câteva mostre pentru niște teste ca să vadă dacă se poate afla mai precis compoziția.

-Așa am afla brandul și vom ști unde să mergem să întrebăm, îl completă Theodor. Când dori să mai adauge altceva, zarva din sediu le atrase atenția amândurora, pașii grăbiți ai Sirkăi apropiindu-se de ei.

-Ce se întâmplă? Întrebă Holland uitându-se la femeie.

-Au găsit alt corp la marginea pădurii, răspunse ea oprindu-se lângă cei doi, privindu-i pe rând. 

-Femeie? Sirka aprobă din cap drept răspuns, cei doi bărbați uitându-se unul la altul simultan, aproape instinctiv, ieșind împreună pe ușile clădirii. Intrând în mașină, Tony porni grăbit pe străzile aglomarate ale orașului, traficul risipindu-se totuși atunci când se apropiară de periferii, rândul înalt de copacii ridicându-se opulent înaintea lor.

-Crezi că e tot el? Întrebă Theodor atunci când coborâră din mașină, criminaliștii și paramedicii fiind deja acolo, înăuntrul parametrului marcat de polițiști. Tony nu apucă să răspundă, unul dintre polițiști tăindu-le calea pentru a-i legitima.

-Agent Anthony Holland, de la criminalistică, se legitimă bărbatul ridicându-și insigna din buzunarul interior al sacoului. El e cu mine, mai adăugă atunci când organul de poliție se uită spre Theodor.

-Vreau și eu insignă d-aia, murmură bărbatul cu un iz copilăresc în voce, însă dorința îi era una cât se poate de reală. Odată ce ar fi avut acea insignă, viața lui avea să se schimbe drastic, în bine. Cei doi se apropiară apoi de locul unde femeia era întinsă, trupul fiindu-i luminat de blițul aparatului celui ce-l fotografia din toate unghiurile.

-Știm cine e? Întrebă Tony uitându-se spe Sirka, aceasta venind lângă ei.

-Maria Silvestra, 21 de ani, de profesia prostituată, familia i-a murit într-un incendiu când ea avea cam 12. A stat într-un orfelinat până de curând și s-a apucat de cea mai accesibilă metodă de a face bani. Pupilele lui Theodor se dilataseră la auzul acelor spuse, înghițind în sec izul amar de coniac ce parcă îi întorcea stomacul pe dos, amintirile de noaptea trecută derulându-se acum mult mai clar în mintea sa.

-Nu e... încercă să spună Tony ceva, însă se trezi cu un cot în coaste din partea colegului său, amuțindu-și gemetul într-un tușit odios. Știm cum a murit?

-Nu are nici o rană exterioară deschisă, nici măcar vreo vânătaie, răspunse femeia în continuare, trecând cu vederea gesturile colegilor ei. După autopsie o să știm mai multe. Theodor petrecu câteva momente uitându-se la trupul femeii, trup pe care și-ar fi dorit să nu-l cunoască atât de bine, întorcându-se mai apoi spre mașină, trecând de banda reflectorizanta.