Frumoasa Adormită

Capitolul 4

Nu îmi imaginam că o să fie atât de ușor să găsim un personaj cheie în dispariția liceenei ucise cu câteva zile în urmă, gândindu-mă că acesta și-ar fi dat seama că poliția va fi pe urmele lui imediat după ce se va afla de existența lui. Însă mare mi-a fost uimirea când numele oferit de una dintre prietenele fetei ne-a condus la un profesor de geografie abia ieșit de pe băncile facultății, ce făcea ore de practică la liceul unde victima învața. Adam Smith, în vârstă de 24 de ani, locuia într-un apartament de lux din centrul orașului, fiind încă întreținut de tatăl său, Thomas Jonathan Smith, ce avea mai mulți bani în conturi decât​ banca locală a orașului Flintville.

-Hai să spunem că suntem de la F.B.I.

Tony venise cu sugestia "miraculoasă" când am coborât amândoi din mașină lui, ajungând după o jumătate de oră de condus în fața clădirii unde profesorul locuia. Îmi dau ochii peste cap chiar daca un surâs amuzat îmi scapă printre buze, aranjându-mi cravata de la cămașa puțin șifonată de culoare albă, cu slabe nuanțe de galben pal.

După toate formalitățile discutate de partenerul meu cu recepționista, întâlnirea cu potențialul criminal a fost stabilită în restaurantul duplexului în jumate de oră, atunci când acesta își va termina orele pe care le ținea la liceu. La îndrumarea unei cameriste, ne-am făcut cale pe un coridor alb și luminat în mod natural de razele soarelui, zidurile fiind din sticlă. Diferite plante exotice înfloreau pe pereții înalți ce se curbau în formă de tunel, împletind prospețimea naturii de un verde pur cu albul metalic al arhitecturii moderniste.

-Știu unde îmi petrec următorul concediu, spuse detectivul Holland, privind cu o satisfacție admirabilă priveliștea pe care piscina de dimensiuni imense o oferea. Siluete bronzate artificial mișunau pe marginea lacului antropic, acoperite de costume de baie minuscule ce le mai ascundeau doar o parte din vulgaritatea trupurilor mutilate pe mesele esteticienilor. Aroganța era mai densă ca aerul, plutind printre corpurile de toate mărimile ale oamenilor pentru care cheltuirea sumelor ce conțineau cinci zerouri era ca mâncatul micului dejun dimineața.

Tony a intrat în jocul flirtului cu câteva dintre mironosițele ce așteptau să fie curtate de fiecare prezență masculină cu conturile pline, zâmbind superficial cu dantura ce sclipea cu nesimțire sub razele soarelui. Nu pot spune că erau urâte, însă dispuneau de o frumusețe falsă, cu trupurile pline și mințile goale. Provocau o stare de scârbă și disconfort la primul cuvânt rostit.

-Vorbesc eu, mă înștiințează partenerul meu când una dintre angajate ne-a adus la cunoștință că domnul Smith a ajuns și că a fost condus la masa special pregătită pentru discuția ce avea să fie purtată. Aprob scurt, chiar dacă nu aveam să tac pe durata interogatoriului. Trebuia să îmi dovedesc implicarea și contribuția adusă la rezolvarea cazului, altfel postul la criminalistică o să îmi alunece printre degete.

Apropiindu-ne de masă așezată undeva în colțul restaurantului, un bărbat scund cu ochelari s-a ivit stând panicat pe scaun, lovind cu degetul în farfuria albă de porțelan.

-Adam Smith? întrebă colegul meu, afișând o poziție demnă și elegantă, aflându-se în antiteză cu cel ce îmi povestea despre fanteziile lui cu chelnerițele de acum câteva minute. Profesorul își ridică privirea spre noi, fiind roșu la față și din ce în ce mai agitat.

-Drogurile nu au fost aduse de mine, jur! Se apără bărbatul, ridicându-se de pe scaun și fixându-și ochelarii cu degetul. A fost vina prostituatei ăleia!

M-am uitat nedumerit la Holland, văzând că ochii lui erau deja spre mine, la fel de confuzi. E posibil să mă înșel, însă bărbatul din fața noastră nu părea capabil să taie un trup cald de om.

-Domnule Adam, suntem aici pentru a discuta despre Liana Smith.

Ochii profesorului se liniștiră la auzul spuselor lui Holland, așezându-se relaxat pe scaun, mult mai încrezător decât era acum câteva momente. Împreună cu detectivul, m-am așezat pe scaunul din față suspectului, încă cu semne de întrebare în legătură cu implicarea lui în moartea fetei. Însă faptul că avea o relație cu ea era deja o pată neagră în caz că avea să ajungă în sală de judecată.

-I s-a întâmplat ceva? Întreabă profesorul cu un ton serios și formal. Nu părea îngrijorat de faptul că relația pe care el o avea cu o minoră ajunsese la urechile polițiștilor.

-A fost găsită moartă ieri dimineață lângă râul Fanal.

Fața profesorului s-a albit instant la auzul acelei vești, lăsându-și toată greutatea corpului să cadă pe spătarul scaunului. Nu sunt eu profesionist, însă nu asta e reacția unui criminal când aude iar și iar de opera sa. Niciun rânjet subtil de mândrie, nici un surâs sau vreo revelație, o amintire despre ororile pe care i le cauzase nefericitei adolescente. A reușit cu greu să lege cuvintele într-o propoziție, întrebând despre cauza morții acesteia, cauză pe care nici noi nu o știam încă. I-am explicat totul fără prea multe amănunte, bătând apropouri privitoare la relația dintre ei.

-E adevărat, ne-am întâlnit de câteva ori la biblioteca orașului pentru a o ajută cu noțiunile de bază ale geografiei deoarece, să fiu sincer, fata nu știa nici pe ce continent se afla.

- Prietene Lianei susțin că între dumneavoastră și adolescentă era o relație mai avansată decât cea dintre un profesor și elevul său, continuă Holland ținându-și mâinile împreunate și așezate pe fața albă de masă. Este posibil ca Liana să se fi îndrăgostit de dumnevoastră în aceste ore de pregătire? Privirea profesorului devenea din ce în ce mai confuză și în același timp, revoltată. A negat cu vehemență posibilitatea unei relații intime cu fata, susținând că este logodit și este conștient că un astfel de lucru i-ar distruge viitorul în învățământ. Tony era încă în dubii privindu-l pe Adam, însă pentru mine era limpede că bărbatul din fața noastră nu ar fi capabil să întrețină relații cu o minoră ca mai apoi să o ucidă. Ar mai fi rămas posibilitatea ca acesta să o fi convins să facă operațiile estetice, însă acest lucru ar fi fost posibil doar în cazul unei aventuri de lungă durată care ar fi avut un viitor, chiar dacă ar fi fost ascuns de ochii lumii.

-O ultimă întrebare, intervin eu înainte ca Adam să se ridice și să părăsească sala de mese. Puteți să ne spuneți zilele și orele la care vă întâlneați cu Liana? Profesorul oftează și scoate un carnețel din servieta de culoarea lemnului, notând programul lor de învățare, rupând foaia și lăsând-o pe masă.

-În ce dată a fost dată Liana dispărută? Îl întreb eu pe Holland după ce profesorul Smith s-a făcut nevăzut pe coridoare, uitând-mă la hârtie pe care erau notate trei zile ale săptămânii și orele între care se desfășurau respectivele meditații.

-10 septembrie,mama ei a sunat puțin după miezul nopții să anunțe că fiică ei nu ajuns acasă, îmi răspunde colegul meu după ce verifică dosarul cu datele disparitiiei.

-Asta ar fi luni, zic eu în timp ce verific calendarul telefonului. La câteva ore după ce ora de meditație s-a terminat. Ce distanță e de la bibliotecă la apartamentul ei?

-Un kilometru presupun, ar fi durat maxim o oră să ajungă acasă pe jos mergând foarte lejer și relaxat.

-Asta înseamnă că nu a fost luată din fața liceului, ci răpirea a avut loc între aceste două locații. Biblioteca Flintville și strada Luzellle.