Întoarcerea lui Archimonde şi zborul spre Kalimdor (O: Archimonde's Return and the Flight to Kalimdor)
De îndată ce Kel'Thuzad a fost din nou întreg, Arthas a condus Năpasta la sud de Dalaran. Acolo lich-ul urma să obţină cartea de vrăji a lui Medivh pe care să o folosească pentru a-l readuce pe Archimonde în lume. Din acel moment, Archimonde însuşi ar fi început invazia finală a Legiunii. Nici chiar vrăjitorii din KirinTor n-au putut opri forţele lui Arthas şi acesta a furat cartea de vrăji a lui Medivh. Curând, Kel'Thuzad avea tot ceea ce era nevoie pentru a realiza vraja. După zece mii de ani, puternicul demon Archimonde şi oastea sa au năvălit încă o dată în lumea Azerothului. Totuşi, Dalaranul nu era destinaţia lor finală. Urmând ordine date de Kel'Thuzad însuşi, Archimonde şi demonii săi au urmat Năpasta spre Kalimdor cu scopul de a distruge Arborele Vieţii, Nordrassil. În mijlocul acestui haos un singuratic şi misterios profet a apărut pentru a îndruma rasele muritoare.
Acest profet s-a dovedit a fi Medivh, ultimul Gardian, reîntors în chip miraculos de Dincolo pentru a se mântui de propriile păcate din trecut. Medivh a informat Hoarda şi Alianţa de pericolele ce le stau în faţă şi le-a îndemnat să se alieze. Datorită urii reciproce care dura deja de generaţii, orcii şi oamenii nu au vrut să audă de aşa ceva. Medivh a trebuit să se ocupe de fiecare rasă separat, folosind diverse profeţii şi trucuri pentru a le călăuzi spre legendarul ţinut Kalimdor. Orcii şi oamenii s-au întâlnit în curând cu de mult ascunsa civilizaţie Kaldorei.
Orcii conduşi de Thrall au suferit o serie de eşecuri în trecerea lor prin ţinuturile sterpe din Kalimdor. Deşi s-au împrietenit cu Cairne Copită de Sânge şi puternicii săi războinicitaurini, mulţi orci au început să cedeze în faţa demonicei sete de sânge care îi afecta de ani de zile. Cel mai important locotenent al lui Thrall, Grom Ţipătul Infernului, a trădat până la urmă Hoarda, cedând în faţa instinctelor. În timp ce Ţipătul Infernului şi loialii săi războinici din Clanul CânteculuiRăzboiului treceau prin pădurile din Ashenvale, ei s-au ciocnit de Santinelele elfilor nopţii. Fiind sigur că orcii s-au reîntors la căile lor războinice, semizeul Cenarius a venit pentru a-i respinge peorci. Totuşi Ţipătul Infernului şi orcii săi, au dominat lupta datorită unei mânii şi furii supranaturale şi au reuşit să îl ucidă pe Cenarius şi să distrugă o parte din vechile ţinuturi împădurite. În cele din urmă Ţipătul Infernului şi-a recâştigat onoarea, ajutându-l pe Thrall să îl învingă pe Mannoroth, lordul demon care îi blestemase pe orci, umplându-le sângele de ură şi furie. Prin moartea lui Mannoroth, blestemul care îi afecta pe orci a fost în sfârşit curmat. În timp ce Medivh încerca să îi convingă pe orci şi pe oameni de necesitatea unei alianţe, elfii se luptau cu Legiunea folososind propriile mijloace secrete. Tyrande Şoapta Vântului, nemuritoarea Înaltă Preoteasă a Santinelelor elfilor nopţii, s-a luptat cu disperare pentru a împiedica invadarea pădurilor din Ashenvale. Tyrande şi-a dat seama că are nevoie de ajutor şi a pornit să îi trezească pe druizii elfilor nopţii din somnul lor de mii de ani.
Chemându-şi vechea dragoste, Malfurion Furia Furtunii, Tyrande a reuşit să îşi îmbunătăţească defensiva şi să respingă Legiunea. Cu ajutorul lui Malfurion, natura însăşi s-a ridicat împotriva Legiunii şi Năspastei. În timp ce căuta druizii adormiţi, Malfurion a găsit vechea închisoare în care îşi înlânţuise fratele, Illidan. Convinsă că acesta îl va ajuta în lupta împotriva Legiunii, Tyrande l-a eliberat. Deşi Illidan i-a ajutat pentru un timp, până la urmă i-a părăsit pentru a-şi urma propriile interese. Elfii nopţii s-au înviorat şi au luptat cu dârzenie şi hotărâre împotriva Legiunii Arzătoare. Legiunea nu a renunţat niciodată la ideea de a ajunge la Fântâna Eternităţii, sursa puterii Arborelui Vieţii şi inima regatului elfilor nopţii. Dacă planul lor de asalt asupra Arborelui s-ar încheia cu succes, demonii ar reuşi să sfărâme lumea în bucăţele.
