Kel'Thuzad și apariția Năpastei (O: Kel'Thuzad and the Forming of the Scourge)
Existau o mână de indivizi puternici, răspândiți peste tot în lume, care au auzit despre supunerea mentală pe care o practica Lich King în Northrend. Cel mai important dintre ei era Kel'Thuzad, arhemagul din Dalaran, care era unul dintre membrii Kirin Tor-ului, consiliul care conducea Dalaranul. Datorită insistenței lui de a studia artele interzise ale necromanției, el a fost considerat un rătăcitor ani de-a rândul. Dorind să învețe tot ce putea despre lumea magiei și despre minunile întunecate, el a fost frustrat de conceptele demodate și lipsite de imaginație ale celor de o vârstă cu el. Când a auzit chemările venite din Northrend, arhemagul și-a folosit voința considerabilă pentru a stabili comunicarea cu vocea misterioasă.
Convins că Kirin Tor-ul nu ar fi fost de acord ca el să studieze artele întunecate, el s-a hotărât să învețe tot ceea ce putea de la puternicul Lich King. Lăsându-și în urmă averea și prestigiul politic pe care le dobândise, Kel'Thuzad a abandonat căile Kirin Tor-ului și a părăsit Dalaranul pentru totdeauna. Îndemnat de vocea insistentă a lui Lich King, el și-a vândut proprietățile și și-a înstrăinat averea. Călătorind de unul singur multe leghe pe pământ și pe mare, a ajuns în sfârșit pe țărmurile înghețate ale Northrend-ului. Intenționând să ajungă la Icecrown și să își ofere sprijinul pentru Lich King, arhemagul a trecut prin devastatele ruine ale Azjol-Nerub-ului care fusese distrus de război. Kel'Thuzad a văzut de aproape ferocitatea și amploarea puterii lui Ner'zhul. El a început să-și dea seama că alianța cu misteriosul Lich King ar putea fi atât înțeleaptă, cât și rodnică.
După multe luni în care a călătorit prin întinsele și asprele ținuturi arctice, Kel'Thuzad a ajuns în sfârșit la ghețarul întunecat Icecrown. El s-a apropiat cu îndrăzneală de citadela întunecată a lui Ner'zhul și a fost șocat că cei ridicați dintre morți l-au lăsat să treacă fără nici o problemă, ca și cum ar fi fost așteptat. Kel'Thuzad a coborând adânc în pământul rece și și-a găsit singur drumul în jos, spre mijlocul ghețarului. Acolo, în caverna nesfârșită de gheață și umbre, s-a înfățișat în fața Tronului Înghețat și și-a oferit sufletul întunecatului lord al morților. Lich King era mulțumit de ultimul său recrut. El i-a promis lui Kel'Thuzad nemurirea și o putere imensă în schimbul loialității și obedienței. Nerăbdător să obțină cunoștințele întunecate și puterea, Kel'Thuzad a acceptat prima sa mare misiune: să meargă în lumea oamenilor și să pună bazele unei noi relegii în care Lich King va fi venerat ca un zeu.
Pentru a-l ajuta pe arhemag să își îndeplinească misiunea, Ner'zhul a lăsat intactă umanitatea lui Kel'Thuzad. Vrăjitorul bătrân, dar carismatic, a fost însărcinat să își folosească puterile de creare a iluziilor și de convingere pentru a alina masele asuprite și lipsite de drepturi din Lordaeron și a le duce într-o stare de încredere și credință. Apoi, după ce le va atrage atenția, le va oferi o nouă viziune despre ce ar putea deveni societatea și o nouă figură pe care să o numească rege. Kel'Thuzad s-a reîntors deghizat în Lordaeron și, timp de trei ani, și-a folosit averea și inteligența pentru a aduna o frăție clandestină de bărbați și femei care gândeau la fel. Frăția, pe care a numit-o Cultul celor Blestemați, promitea acoliților săi egalitate socială și viață eternă în Azeroth, în schimbul serviciului și obedienței față de Ner'zhul. Cu trecerea lunilor, Kel'Thuzad a descoperit, printre obosiții și suprasolicitații muncitori din Lordaeron, mulți voluntari nerăbdători dornici să se alăture cultului. Pentru Kel'Thuzad a fost surprinzător cât de ușor a fost să își atingă acest țel: mai precis, să transfere credința cetățenilor în Lumina Sfântă în credința în umbra întunecată a lui Ner'zhul. Pe măsură ce Cultul celor Blestemați și-a mărit influența și numărul membrilor, Kel'Thuzad s-a asigurat că își ascunde acțiunile de autoritățile din Lordaeron.
După succesul lui Kel'Thuzad din Lordaeron, Lich King a început pregătirea asaltului asupra civilizației umane. După ce a depozitat energiile care generau boala în mai multe artefacte portabile numite cazane ale bolii, Ner'zhul i-a ordonat lui Kel'Thuzad să le transporte în Lordaeron, unde acestea aveau să fie ascunse în diferite sate aflate sub influența Cultului celor Blestemați. Cazanele, protejate de membrii loiali ai cultului, vor funcționa ca adevărate generatoare ale bolii, aducând moartea peste ținuturile agricole și peste orașele din nordul Lordaeronului. Planul Lich King a funcționat perfect. Multe sate nordice din Lordaeron au fost contaminate aproape imediat. La fel ca în Northrend, cetățenii afectați au murit și s-au ridicat dintre morți ca sclavi ai lui Lich King. Membrii Consiliului celor Blestemați erau nerăbdători să moară și să fie ridicați dintre morți pentru a-l servi pe lordul întunecat. Ei exultau gândindu-se că astfel vor deveni nemuritori. Pe măsură ce boala se extindea, tot mai mulți zombii au apărut în ținuturile din nord. Kel'Thuzad a privit armata în continuă creștere a lui Lich King și a numit-o Năpasta. Armata avea să pornească în curând spre porțile Lordaeronului și avea să elimine umanitatea de pe fața lumii.
