Ridicarea elfilor sângelui (O: Rise of the Blood Elves)
În acest timp Năpasta transformase profund Lordaeronul şi Quel'Thalas-ul în toxicele Pământuri Năpăstuite. Rămăseseră numai câteva grupuri de rezistenţe ale Alianţei. Un astfel de grup, format în principal din elfi înalţi, era condus de urmaşul dinastiei Celui care Păşeste subSoare, Prinţul Kael'Thas. Kael, el însuşi un vrăjitor desăvârşit, devenea îngrijorat de eşecurile Alianţei. Elfii înalţi, îndureraţi de pierderea pământurilor lor, au decis să se numească începând de atunci elfi ai sângelui, în onoarea poporului lor căzut.
În timp ce ei acţionau pentru a ţine în frâu Năpasta, ei sufereau mult deoarece erau rupţi de Fântâna Soarelui, care era sursa lor de putere. Disperat să găsească o soluţie pentru dependenţa de magie a poporului său, Kael a făcut incredibilul: a acceptat moştenirea Aristocrată a poporului său şi s-a alăturat lui Illidan şi forţelor naga în speranţa de a găsi o nouă sursă de putere magică din care să se hrănească. Conducătorii rămaşi ai Alianţei i-au considerat trădători pe elfii înalţi şi i-au repudiat. Neavând încotro, Kael şi elfii sângelui au urmat-o pe Lady Vashj în Tărâmul din Afară pentru a ajuta la luptele cu Maiev, care îl recapturase pe Illidan. Forţele combinate ale elfilor sângelui şi ale armatelor naga, au reuşit să o învingă pe Maiev şi să îl elibereze pe Illidan. Stabilit în Tărâmul din Afară, Illidan şi-a strâns forţele pentru o nouă lovitură împotriva Regelui Lich şi a fortăreţei Icecrown.
