Războiul celor Trei Ciocane (O: War of the Three Hammers)
(230 de ani înainte de WarCraft I)
Dwarfii din Forja de Fier au trăit în pace timp de multe secole. Totuşi, societatea lor a devenit prea mare pentru limitările impuse de oraşele din interiorul munţilor. Cu toate că puternicul rege Modemus Anvilmar a domnit cu înţelepciune şi dreptate asupra tuturor dwarfilor, trei facţiuni puternice au apărut în societatea dwarfilor.
Clanul Bărbilor de Bronz, condus de Thane Madoran Barbă de Bronz a menţinut legături strânse cu regele şi a fost apărătorul tradiţional al muntelui în care se afla Forja de Fier. Clanul Ciocanului Sălbatic, condus de Thane Khardros Ciocan Sălbatic locuia în înălţimile şi piscurile din jurul muntelui şi doreau să obţină un control mai ,mare asupra oraşului. A treia facţiune, clanul Fierului Întunecat era condus de vrăjitorul Thane Thaurissan. Acest clan s-a ascuns în umbrele adânci de sub munte şi a complotat atât împotriva Bărbilor de Bronz, cât şi a Ciocanelor Sălbatice.
Pentru o perioadă celetrei facţiuni au păstrat o pacefiravă, dar tensiunile au erupt când regele Anvilmar a murit datorită bărtâneţii. Cele trei clanuri conducătoare au început războiul pentru a controla Forja de Fier. Războiul civil al dwarfilor s-a dezlănţuit timp de mulţi ani sub pământ. Până la urmă Bărbile de Bronz, care aveau cea mai mare armată, i-au izgonit pe ceilalţi de sub munte. Khardros şi războinicii săi ai Ciocanului Sălbatic au călătorit spre nord prin porţile de la Dun Algaz şi şi-au fondat propriul regat în interiorul îndepărtatului vârf Grim Batol. Acolo Ciocanele Sălbatice au prosperat şi şi-au reconstruit comorile.
Lui Thaurissan şi clanului Fierului Întunecat nu le-a mers extrem de bine. Umiliţi şi furioşi datorită înfrângerii, au jurat răzbunare Forjei de Fier. Conducându-şi oamenii departe spre sud, Thaurissan a fondat un oraş (căruia i-a dat numele său) în interiorul frumoşilor munţi Redridge. Prosperitatea şi trecerea anilor nu a făcut prea multe pentru a uşura ranchiuna clanului Fierului Întunecat împotriva verilor lor. Thaurissan şi soţia sa vrăjitoarea Modgud au lansat un asalt pe două fronturi împotriva Forjei de Fier şi a Grim Batolului. Clanul Fierului Întunecat intenţiona să cucerească întregul Khaz Modan.
Armatele clanului Fierului Întunecat s-au dezlănţuit asupra fortăreţei verilor lor şi au fost foarte aproape de a cuceri ambele regate. Totuşi, Madoran Barbă de Bronz şi-a condus pâna la urmă clanul într-o victorie decisivă în faţa armatei de vrăjitori a lui Thaurissan. El şi servitorii săi s-au retras în oraşul lor, neştiind că la Grim Batol armata lui Modgud nu avea o soartă foarte diferită în lupta împotriva lui Khardros şi a războinicilor Ciocanelor Sălbatice. În timpul confruntării cu războinicii inamici Modgud şi-a folosit puterile pentru a semăna frica în inimile acestora. Umbrele s-au mişcat la comanda ei şi arătări întunecate s-au furişat din adâncurile pământului şi-au bântuit sălile clanului Ciocanelor Sălbatice. Până la urmă, Modgud a reuşit să treacă de porţi şi a început asediul asupra fortăreţei însăşi. Ciocanele Sălbatice au luptat cu disperare, Khardros însuşi făcându-şi drum prin masele turbate pentru a o ucide pe regina vrăjitoare.
După ce şi-au pierdut regina, cei din clanul Ciocanelor Sălbatice s-au îndreptat grăbiţi spre fortăreaţa regelui lor, dar nu au reuşit să ajungă decât în faţa armatelor din Forja de Fier care veniseră să ajute Grim Batolul. Zdrobite între două armate, forţele rămase ale Clanului Fierului Întunecat au fost distruse în totalitate. Armatele combinate ale Forjei de Fier ale şi Grim Batolului s-au îndreptat spre sud cu intenţia de a-l distruge pe Thaurissan împreună cu clanul său, o dată pentru totdeauna. Nu au ajuns foarte departe când furia lui Thaurissan s-a transformat într-o vrajă de proporţii cataclismice. Dorind să cheme o creatură supranaturală care să-i asigure victoria, Thaurissan a apelat vechile puteri care dormeau în adâncuri. Spre stupoarea sa creatura care a apărut a fost mai teribilă decât orice coşmar pe care şi l-ar fi putut imagina şi această creatură i-a adus sfârşitul.
Ragnaros, Lordul Focului, stăpân nemuritor al tuturor forţelor primordiale ale focului, fusese alungat de titani când lumea era tânără. Acum, eliberat de chemarea lui Thaurissan, Ragnaros a revenit la viaţă încă o dată. Renaşterea apocaliptică a lui Ragnaros a zguduit munţii Redridge şi a creat un vulcan furios în centrul devastării. Vulcanul, numit Turnul Pietrei Negre (Blackrock Mountains), era mărginit la nord de defileul dogoritor şi de stepele arzătoare la sud. Deşi Thaurissan a fost ucis de forţele pe care le-a dezlănţuit, fraţii săi care au supravieţuit au devenit până la urmă sclavii lui Ragnaros. Ei au rămas în Turn până în ziua de astăzi. Observând devastarea îngrozitoare şi focurile care se răspândeau peste munţii din sud, regele Madoran şi regele Khardos şi-au oprit armatele şi s-au întors în grabă spre regele lor, nedorind să înfrunte furia teribilă a lui Ragnaros.
Bărbile de Bronz s-au întors în Forja de Fier şi şi-au reconstituit gloriosul oraş. De asemenea Ciocanele Sălbatice s-au întors în Grim Batol. Totuşi, moartea lui Modgud a lăsat o pată malefică deasupra fortăreţei din munte şi Ciocanele Sălbatice au găsito de nelocuit.Ei aveau inimile amare datorită pierderii caselor iubite. Regele Barbă de Bronz le-a oferit Ciocanelor Sălbatice un loc în interiorul Forjei de Fier, dar Ciocanele au refuzat ferm. Khardros şi-a condus clanul spre nord în ţinuturile Lordaeronului. Stabilindu-se în pădurile luxuriante din interiorul ţinutului clanul Ciocanelor Sălbatice au construit un oraş numit Vârful Misterios unde au trăit aproape de natură şi chiar au stabilit legături cu puternicii grifoni din regiune. Dorind să păstreze relaţiile şi comerţul cu verii lor, dwarfii din Forja de Fier au construit două arcade masive pe car le-au numit Thandol Span şi care acopereau distanţa dintre Khaz Modan şi Lordaeorn. Sprijinite de comerţul reciproc, cele două regate au prosperat. După ce Madoran şi Khardros au murit, fii lor au comandat două statui grandioase în onoarea părinţilor lor. Cele două statui vor veghea asupra trecătorii spre ţinuturile din sud care au devenit vulcanice în momentul trezirii lui Ragnaros.
Ele au servit atât ca avertisment adresat celor care ar dori să atace regatele dwarfilor, cât şi ca amintire a preţului pe care clanul Fierului Întunecat l-a plătit pentru crimele comise. Cele două regate au păstrat legături strânse timp de câţiva ani, dar membri clanului Ciocanelor Sălbatice s-au schimbat mult datorită ororilor pe care le-au văzut la Grim Batol. Ei au început să trăiască al suprafaţa pământului, pe coastele Vârfului Misterios, în loc să construiască un regat vast în interiorul muntelui. Diferenţele ideologice dintre cele două clanuri rămase au dus până la urmă la separarea drumurilor acestora.
