Printre gânduri ca prin rânduri

De ce?

Matinal pas ce calcă pe podeaua demnă de durere. Mă poartă un aer rece pe brațe ce-mi învăluie corpul în chin. Val după val. Tușesc sufletul din mine, îmi tușesc viața printre dinți, îți suflu rece la ureche " Ai pierdut ceva de care nu erai demn să învingi." și pășesc încrezător spre ușa mea din dormitor ce tăcea. Trecea a zecea mea viață pe la geam și-mi făcea cu mâna. Era un fel de personaj rău, un fel de demon ce mă voia în viață. De ce?

Noaptea-i lungă, alungă orice vis frumos ce-mi păstrează starea de vigilență, viciile mi le irosesc singură. Viciul meu e El: ochi de ciocolată, miros de mentă îmbibat în coji de portocale, glas fain. Adulmec aromele insistent de atentă. Am înebunit de El să zic așa, o boală care nu mă poate decat îmbrățișa când am toate stările să înrăutățească situația.

Discret mă așez pe cimentul însetat de puțină călduă. Nasc frici căzând în cea mai a dracu Mare de oameni care-mi ating corpul și mă murdăresc, care mă scuipă și mă zdruncină, mă dezgustă și îmi poartă furia. Eu nu vreau sa fie așa, mă înțelegi? Eu nu vreau...

              Habar n-ai tu câta dezamăgire îmi poate purta sufletul atunci când nu vrei să mă vezi. NU VREI SĂ MĂ VEZI, ÎNTELEGI? NU VREI. Și mă sparg în cioburi ca un pahar aruncat cu mânie. Eu mâine vreau să-ți reproșez cuvinte grele, mai grele decât poate duce un cântar. Vreau să porți și tu greutatea asta în suflet. Mie nu-mi pasă ceți convine ție, vreau să nu pleci fără mine.

Pe unde trec cu aer hain văd pături deocheate a căror povești s-au irosit de-a lungul zilelor pierdute în săptămâni.

               Tu ști ce zi e azi? ȘTI? Azi e ziua noastră și am încercat să strâng atenția ta. Ești arta ce-mi colorează mie visul, arta ce-mi pictează viața. Acum e alb-negru. Mă simt... folosită. De ce mă faci să mă simt așa?

Dispar și apoi apar în acest sfârșit. Propuneri indecente ce mă scârbesc total. Am început să scriu pe pereți ce simt, iar acum pereții mei sunt croșetați numai în "EL". Sunt dementă într-un fel. Urlu de dor. El nu vede... ce să fac? Ce să fac dacă zidul ăsta de ură ne desparte? Ce să fac să fie bine? Ce să fac dacă nu e asta iubirea? 

Îmi scria priviri pe foi în zilele cu soare și-mi trimitea porumbei albi puri să-mi sărute obrajii. Îmi inspira încredere de aceea tot ce mă inspiră era El. De aceea tot ce mă inspira e El, fiindcă mi-e dor și ard. Arde orice particulă din mine simțind că lui nu-i pasă.

                                                  E târziu și gândurile nu țin cu mine. Pentru a fi tu ce-l ce învinge încearcă să zâmbești pentru prima oară. Lor nu le pasă dacă ți-e bine. Nu le pasă dacă dorești cu adevărat ceva, e doar o simplă curiozitate ce te face să te simți bine pentru un moment. De ce vreau să fie bine? Pentru că tot din mine strigă că a găsit fericirea dar nu știe cum să o folosească. Mi-e dor, dar asta nu schimbă nimic până când nu îi e și Lui.