Nu pleca acum! O să mă simt din nou singură, o să-mi fie din nou dor, o să-mi fie dor de când o să-mi dai drumul la mână. Am să cand în genunchi și am să te plâng. Nu pot! Nu pot să te las să pleci. O parte din mine pleacă cu tine și mor pe interior. Mă lași goală, mă simt un bibelou. Mă simt țesută în tristețe, nu pleca. Nu pleca acum!
Mă închid în singura carapace pe care o mai am. Înconjurată de focul intim al sufletului încerc să-mi văd rostul fără El, dar sunt oarbă și nu pot vedea mai departe de un metru unde și pe acela-l merg împleticindu-mă. M-a lăsat plină de El dar doza se duce rapid. Totul este pentru că iubesc.
Îmi înghit oful și mă îndepărtez de realitate. Mă duc departe în Lumea Mea unde îl țin în mână, îi inspir dragostea, îi admir frumusețea trupească pe cât și cea sufletească, îi ascult glasul, îi gust sărutul. Cer încă un minut în această lume să mă îmbăt de El și apoi să adorm până când îl voi revedea.
Dansez cu pozele vechi gândindu-mă că niciodată nu voi mai iubii atât. Dansez îmbrăcată în tricoul Lui alb și-i simt parfumul pielii Lui. Parcă eram îmbrăcată în El. Mă simțeam ținută în brațe. Mă simțeam... mă simțeam atat de singură defapt. Un fel de om fără a fi om, un fel de persoană îmbibată de emoții.
Port în suflet sute de emoții străine, sute de sentimente ce mă țin captivă. Simt cum iubirea mi se înfiripă în inimă și-mi scrie în cel mai curat loc numele Lui. Simt cum mă leagă pentru totdeauna. Simt dorul cum mă împunge direct în piept și mă lasă la pământ. Simt cum mă sparg în cioburi fiind un puzzle pe care numai El îi știa rezolvarea. Mă simt așa de rău dar totuși atat de bine ca-L am și că e al meu.
Mă hrănesc din trecut sorbind fiecare zâmbet, fiecare cuvânt frumos, gustând din fiecare "Te iubesc" spus în grabă, în șoaptă, real! Ascund momentele frumoase pentru că vreau doar eu sa i le ofer, dar mi-e prea dor și mor...mă sting. Mă sting așa de repede...
Îți cer să rămâi o zi, poate și-o noapte, poate o săptămână, poate o lună. Aș vrea să mor în brațele tale nu departe. Simt că dacă mai pleci o dată o să plec odată cu tine. Nu știu dacă ce fac e bine sau rău, dar eu mor de dorul tău, încă un minut și-apoi mă sting. Aprinde-mă, găsește-mă, vreau să fii aici. Mi-e dor și doare, așa tare doare.
YOU ARE READING
Printre gânduri ca prin rânduri
Non-FictionScurte povestiri simțite și trăite pe propria-mi piele. Am sperat să ajut oameni citindu-mă, să fiu alaturi de suflete și să aduc garanția că nimeni nu e SINGUR.