Este disperant să aștepți după ceva ce ști că nu o să primești. Este posibil ca imposibilul să se întâmple. Ști? Mai demult scriam poezii și le aruncam în Mare. Mai demult nu iubeam, mai demult uram tot ce mă înconjoară. Azi sunt altfel, sunt dispusă să plătesc că iubesc, să greșesc când vorbesc, sunt dispusă să pierd atat cât sunt dispusă să caștig.
–Shhhh dragule, pune-mi mana pe șold și reține: Un pas în față, altul în spate. Rasuflarile Lui se auzeau în ritm de 1,2,3. 1,2,3 și se oprește.
Caldură sfâșâietoare, El are ce altul n-are. Mă pierd în liniște cum se pierde El în Valsul meu, cred, defapt sunt sigură că va pleca, asa se întamplă mereu. Il țin strâns, atât de strâns încât mă sufoc eu, fiindcă nu contează cât de mult stă lângă mine, contează cât de mult știe să-și organizeze timpul. Și 1,2,3. Unu, doi,trei. Pașii zguduie podeaua. Îmi zguduie onoarea. Mă aplec în fața lui ținându-i mâna,dau să i-o sărut dar mă oprește.
Unu, doi, trei.
–Eu nu-ți mai dau drumul, azi, mâine nici peste un an. Nu-ți mai dau drumul o viață întreagă și dacă-ar fi să plec aș pleca pentru-o secundă. N-o să-mi simți dorul.
Dar nu știe ce vorbește, El crede ca nu-i simt dorul dar cu El îmi e viitorul. Cred că glumește! Îi simt dorul, îi simt dorul și mi-e frică, mi-e frică să nu-L pierd printre atâți pași, El mă lăsa să cred....1,2,3. 1,2,3.
Îi conduc mintea spre absolut si-i pun mâna pe umar apăsat. Nu o să judece ușoara absență a viselor, nu o să judece abrevierea cuvintelor atunci când încerc să-L păstrez. Încerc să nu pătez dansul de culoare. Azi purtăm alb negru si nu vreau..
– Iubito, iubito!
Si-am călcat strâmb. Niciodată nu te poți aștepta la ceva la care nu te aștepți niciodată. Dar îmi păstrez mândria și-L conduc înapoi cu pași de 1,2,3. UNU. DOI. TREI.
De aici răsuflarea Lui își ia zborul, unde mi-e viitorul? Unde-mi sunt și clipele și zilele, unde mi-am pierdut nopțile. Pe străzi înghesuite sub aripi neîngrijite. Unde mi-a fost capul? Cu cine am dansat? Dacă totul a plecat eu de ce am mai rămas? De ce încă dansez sperând că-L mai domin, când eu doar visez crezând în ceva euforic.
Și unu, doi,trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei.Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Unu, doi, trei.
UNDE EȘTI IUBITULE, MI-E...MIE MI-E DOR DE TINE. UNDE EȘTI? SPUNE-MI CĂ EȘTI MĂCAR. CĂ EȘTI AL MEU. SPUNE-MI CEVA. DĂ-MI....DĂ-MI CE VREI SĂ FIE AL MEU. UNDE EȘTI?
YOU ARE READING
Printre gânduri ca prin rânduri
No FicciónScurte povestiri simțite și trăite pe propria-mi piele. Am sperat să ajut oameni citindu-mă, să fiu alaturi de suflete și să aduc garanția că nimeni nu e SINGUR.
