Stau sub cearceafuri croșetate-n pânză de păianjen ce-mi acoperă și stările și rănile și curajul de a-ți da înapoi tot ce am de înapoiat. Tremur în mâini case a căror oameni le-au uitat, s-au risipit. Oamenii uită până și de ei. Eu uit de mine gândindu-mă la tine și nu mai dorm, nu mai mănânc, nu pot să trăiesc propria-mi viață. Viața mea o trăiesc prin tine. De aceea îți strig numele.
Mă aprind într-un felinar întunecat. Glas fanatic ce-mi zgârie timpanul, simt cum pavilionul îmi este mușcat de întuneric iar apoi împinsă sălbatic. Șterg geamurile aburite de a mea respirație cu mâinile de sus în jos- urme, picături, stări. BUM BUM în glasul întunericului, BUM BUM în palma lui. Nici nu mi-a trecut prin minte că-s dependentă de-a lui inima și că acolo mă ascund în zi de război.
Oglinda sufetului se află undeva în mine d-aia-l văd reflectându-se în geamul felinarului. BUM BUM în inima lui. BUM BUM în sufletul meu. Îi sunt prizonieră și simt cum niciodată nu o să mai dau de greu. Vreau să-i fiu muză în castelul din el, este evident că mi l-a oferit. Mi l-a oferit în ziua când mi-a dăruit prima dată flori.
Purta parfum de zmeură și avea un zâmbet ce-mi trântea fericiri. Buzele erau construite din râuri secate ce se umpleau de fiecare dată ce-și trecea limba umedă peste ele. Era captivant să stai să-l privești cum își mușca buzele cu o atâta pasiune când era îngândurat. Era o artă atunci când își aranja părul cu o mișcare rapidă de cap. Pac-pac și gata. Îmi clipea provocator pe note muzicale, d-aia băteam din picioare și nu mai aveam stare. Îl simțeam. Avea o hartă în ochi, comori și mistere, deja începu-se să-mi povestească viața lui; prin gesturi mici străine m-a îmbrațișat, turtindu-mi sânii și simțind o ușoară durere. O ușoară plăcere de " Nu-mi mai da drumu niciodată" și-o rapidă tăcere ce ne învelea corpurile, de unde-și scoase tandru mâna și-mi oferă florile.
De-atunci BUM BUM în glasul meu, BUM BUM în inima lui. Dar ști ce? Nu vreau să scap, vreau să-i fiu prizonieră, de-i va fi bine mă voi bucura de-i va fi rău voi lupta pentru ceva ce nu pot rezolva dar voi rezolva. Am să-i mângâi inima, am să-i cânt doina care-i plăcea, am să-i scutur liniștea și am să-i vorbesc. BUM BUM în sufletul meu. Îl iubesc tot mai rău, tot mai rău.
Răcoare în felinarul ăsta și având în vedere că-s singura lumină mă simt minunat ca-i sunt primul gând, de aceea inspir iubirea ce mi-o poartă, de aceea nu l-am mințit niciodată. BUM BUM în palmele mele. BUM BUM în inima mea. Deși mă concentrez să o ascult pe-a lui, se aude puternic a mea.
Traiesc în el de-o veșnicie dar n-am știut niciodată cât însemn pentru el încât el să trăiască prin mine la fel cum trăiesc eu prin el. Suntem doar UNUL. Iubire mușcătură cu mușcătură fiindcă și el se află în felinarul meu la fel cum mă aflu eu în al lui. BUM BUM o zvârcolire a gândurilor, fiindcă niciodată nu mi-am imaginat că pot însemna atât pentru o persoană. B♥M B♥M în inima noastră.

YOU ARE READING
Printre gânduri ca prin rânduri
Non-FictionScurte povestiri simțite și trăite pe propria-mi piele. Am sperat să ajut oameni citindu-mă, să fiu alaturi de suflete și să aduc garanția că nimeni nu e SINGUR.