The choice

Capitolul 1

Dupa o zi de shopping cu prietena mea cea mai buna Jane, decidem sa ne indreptam spre casa. O salut cand ajung in fata casei ei si ma indrept spre a mea. Chiar daca nu e foarte departe, decid totusi sa merg pe scurtatura dar cand ajung cam pe la jumatatea strazii incep sa cred ca nu a fost o idee prea buna. E foarte putin luminata si parca infricosatoare, in plus, ca si cum nu ar fi deajuns aud niste pasi in urma mea. Incep sa regret toate acele seri in care imi umpleam bolul cu pop corn si petreceam ore intregi in fata televizorului uitandu-ma la filme horror. Asa iti trebuie- ma mustra subconstientul. Taci dracu',ii "raspund". Initial am crezut ca e doar imaginatia mea, dar inaintand imi dau seama ca defapt cineva chiar ma urmareste. Fugi!- imi striga disperat subconstientul. La dracu, extenuata si plina de pungi cu haine..cine mai reuseste sa fuga? Totusi, imi impun macar sa maresc pasul, daca vreau sa ajung intreaga acasa. Pacat ca m-am gandit prea tarziu, pentru ca in cateva secunde aud pasii mult mai aproape de mine. Ce naiba, e Sonic-X? Imi fac curaj si imi intorc capul o secunda, pentru a vedea cine e idiotul care ma urmareste, pentru ca sa fim seriosi, nu poate fi o fata.

Exact cum am banuit, in spatele meu e o silueta de barbat, este foarte aproape de mine si ma intreb de ce nu ma prinde...ar putea doar sa intinda mana si ar ajunge la mine, dar nu o face. Incerc sa maresc mai mult pasul, dar e in zadar, chiar sunt extenuata. Lasa naibii pungile alea si fugi!-imi aud constientul disperat. Whaaat? Nici vorba! In plus, nu as avea nici o sansa, oricum m-ar prinde. In urmatoarea secunda corpul meu ramane impietrit si pungile mele fac contact cu pamantul, cand simt mana lui pranzandu-mi incheietura. Daca pana acum imi batea inima tare, acum a luat-o la goana inaintea mea si cred ca a ajuns acasa. Ce dracu? Tocmai sunt in pericol si inca sunt ironica?-de data asta ma cert singura. Asa ca, hai sa luam chestia asta in serios.

Trag aer in piept si ma pregatesc sa tip, cand ii aud vocea blanda:

-E periculos pentru tine sa umbli singura pe aici, NOAPTEA! spune el punand accent pe ultimul cuvant.

-Da,bine. Spun si eu intr-un final cand ritmul batailor inimii mele revine la normal. Ce vrei de la mine? Adaug, incercand sa nu par terorizata?

- Ti se pare ca vreau ceva? spune el ridicandu-mi pungile de jos si incepand sa mearga. Doar te ajut, spune-mi unde stai.

Pentru o secunda raman in urma lui, incercand sa derulez in minte ceea ce tocmai se intampla, mai apoi reusesc sa il ajung si il iau la intrebari incercand sa par autoritara:

-Haide, zi-mi ce vrei de la mine!!

-Ti-am spus, doar te ajut!

-Unde iti sunt oamenii? Cati vor sari pe mine sa ma ia pe sus? Unde naiba i-ai pus sa se ascunda??? Spun eu ridicand nervoasa cu mainile in aer, pentru ca sa fim seriosi, oi fi eu naiva dar nu chiar atat de mult incat sa cred ca apare din senin un baiat care te ajuta sa duci niste pungi acasa dupa ce te urmareste...Intre timp ajungem in sfarsit intr-un loc luminat si pot in sfarsit sa il analizez pe tipul asta. Rectific, pot sa il admir...pentru ca , la naiba, e asa de frumos!! Sunt intrerupta din activitatea mea cand il aud cum rade in hohote..ce naiba are??

-Ce dracu' razi? Doar zi-mi ce ai de gand. La auzul cuvintelor mele incepe sa rada si mai tare, si daca nu ar avea pungile in mana sigur s-ar tine de burta.Trebuie sa recunosc ca are un ras molipsitor si fara sa vreau incep sa rad de el.

-Tu de ce razi? Ma intreaba el cand se mai calmeaza putin.

-De tine, ii raspund eu amuzata, dupa care vad cum devine serios din senin, lucru care ma face sa ma sperii.

-S-scuze..spun eu intr-un final,sperand sa nu il enervez mai tare, dar spre surprinderea mea incepe din nou sa rada ca idiotul.

-Trebuia sa fi vazut ce fata ai facut, parca ai fi vazut moartea! Spune el in hohote, iar eu ma enervez la culme si il lovesc cu pumnul in piept dar nu se clinteste deloc. Ce naiba e metal sau carne??

-Du-te dracu' , spun eu intr-run sfarsit, iar el continua sa rada. Intre timp ajungem in fata casei mele si ma asez pe bancuta din fata, in timp ce el lasa pungile langa usa si se aseaza langa mine.

-Aron. Spune el zambitor in timp ce imi intinde mana.

-Emily, Emm pentru prieteni,spun si ii raspund la gest. Man, asta da baiat..credeam ca doar in povesti sunt baieti blonzi cu ochii albastrii, si frumosi pe deasupra. Coborand putin in jos cu privirea descopar ca face si sala, e foarte bine lucrat. Parca nu se potrivesc muschii cu fata lui atat de dulce..Nu te mai holba asa la el,parca nu ai mai vazut baieti in viata ta!Uite ca revine si subconstientul meu, credeam ca hiberna.

-Ce te holbezi asa? sunt intrerupta din nou din activitatea mea placuta,la naiba, avea dreptate subconstientul de data asta.

-Nu ma holbam, spun eu simtind cum obrajii mei iau foc de rusine.

-Cum sa nu, spune el amuzat.

-Crezi ce vrei, eu trebuie sa plec. Spun eu incercand sa ii evit privirea si sa plec cat mai repede in casa. Iau pungile de jos si ma intorc sa plec cand ma opreste. Ma intorc la el cu o fata confuza cand spune:

-Nu crezi ca ar trebui sa imi multumesti? Spune intorcand obrazul si aratand cu degetul in semn ca ar trebui sa il pup. Dau ochii peste cap si il sarut iar apoi ma retrag si ii multumesc.

-Noapte buna, ne mai vedem , spune el facandu-mi cu ochiul in timp ce se indeparteaza.

-Noapte buna, ii raspund si parca imi pare rau ca pleaca..e foarte simpatic, in ciuda faptului ca am crezut ca cine stie ce vrea sa faca cu mine.

Urc repede in camera mea si ma debarasez de gramada asta de pungi, le voi aseza maine pentru acum chiar nu mai am nici o forta. Ma schimb in pijamale, imi pun telefonul la incarcat si ma pun in pat. Shit!! Am uitat o chestie foarte importanta, voi nu credeti? Am uitat sa ma prezint, la naiba..defapt nici nu am avut timp, dupa cum ati vazut.

Deci, ma numesc Emily, Enm pentru prieteni si familie,  am 18 ani si locuiesc in Londra cu sora mea Diana, care are 15 ani si e foarte,foarte enervanta si cu mama mea. De tatal meu nu stiu nimic, ai mei s-au despartit cand au aflat ca vor mai avea un copil, tata nu a acceptat, deja eram prea mult eu..Momentan nu am prieten si sincer stau bine asa. Prietena mea cea mai buna este Jane, cu care nu trece zi sa nu ne vedem aproape, o iubesc maxim! Sunt o fire extrem de timida, da, stiu ca nu pare..dar ma comport asa doar ca ascund latura asta a mea.Uneori sunt copilaroasa,imi place sa ma uit la desene animate si momentan imi e somn, asa ca va spun noapte buna, oricum nu mai am nimic de zis despre mine decat ca sunt o fire plictisitoare.

Astept pareri! E prima mea carte, scriu pentru a-mi ocupa putinul timp ce imi ramane pe zi,deci nu stiu cat va fi de reusita. Oricum, orice parere e bine venita pentru mine.

P.S. scuzati greselile de ortografie sau gramaticale...sunt cativa ani buni de cand nu scriu atat de mult in romana.. :D

P.P.S. Cine vrea dedicatie sa imi spuna :*

Va pup :*!