The choice

Capitolul 12

"C-ce? Cum adică în Londra?" Ce dracu, e o glumă? Mama lasă privirea în farfurie și nu o mai ridică înspre mine dar continuă să vorbească.

"Da, în Londra. Ti-a plăcut mereu să fii independentă și mi-am dat seama că nu îți place să stai aici așa că am hotărât să te înscriu acolo." Defapt are dreptate, mereu mi-a plăcut să fiu pe cont propriu și să nu depind de nimeni dar a intervenit Aron lângă care vreau să stau, care acum se uită la mine cu un zâmbet trist și mi-a luat mâna într-a lui, formând mici cerculețe în încercarea de a mă calma.

"Vei începe luni."continuă mama oftând.

"Mai e vreo bombă? Ce mai trebuie să îmi spui, că ești însărcinată și că vă căsătoriți? "Spun nervoasă, nu pot sa cred ce aud. "De ce nu mi-ai spus până acum? Asa ai făcut și când ne-am mutat!"continui.

"Am așteptat să fiți toți împreună, e mai ușor să vă dau vestea. Diana, tu vei merge cu sora ta, vei învăța la un liceu foarte bun."se adresează surorii mele care îmi oferă o privire ucigătoare, de parcă ar fi vina mea.

"Trebuie doar să semnezi contractul și să îl prezinți directorului luni dimineață. Te asigur că nu vei avea probleme cu el, vei înțelege de ce când ajungi." Ce ar vrea să însemne asta?

"Nu semnez nimic!"mama oftează din nou și se pregătește să vorbească.

"Uite, îmi e greu, crede-mă! V-am avut mereu lângă mine iar acum vă văd cum plecați dar mi-am dat seama că a fost egoist din partea mea să nu mă consult cu voi înainte de a ne muta."

"Bis! Nici acum nu ai făcut-o!"

"Nu, dar nu poți să negi că nu ești oricum fericită că vei merge la facultate și vei deveni independentă, mai apoi iti vei continua drumul singură. În plus am încredere în tine ca ești responsabila și nu vei intra în belele." Nu știu cum mă simt, ar trebui să fiu fericită pentru că in sfârșit voi fi pe cont propriu, dar va trebui să am grijă și de Diana, e o fire foarte dificilă. În plus vine iar vorba de Aron, dacă ar fi mers prost o relație la 2 ore de distanță, cum va decurge una la 4 ore? Oricum, nu îmi rămâne altceva de făcut decât să semnez și să îmi încep noua etapă a vieții.

***

E 5 după amiază, aproape am ajuns în Londra. Drumul a fost obositor, abia aștept să mă odihnesc. Am hotărât că voi sta în campus inițial, pentru a ecenomisi ceva din bani, sper să îmi găsesc și un job part time pentru că trebuie să îi cer mereu mamei altfel. Aseară Aron, Jeremy și Jane n-au ajutat să ne împachetăm lucrurile, am făcut asta pentru a doua oară în 7 zile. Ironic nu? Mare parte din bagaje le vom primi luni după amiază, în mașină am luat cu noi lucrurile strict necesare. Mama mi-a dat adresa universității, voi învăța la Imperial, la medicină.Diana va fi la un liceu din apropiere,  nu am reținut numele, după care va aplica la alt college, ei nu îi place medicina.

SW7 2AZ , asta este strada. Iată-ne ajunse in fața unei clădiri imense cu un design modern și elegant. Intru în parcarea subterană și văd că e plină de mașini și e multă lume, se pare că nu doar eu vin cu o zi înainte. Găsesc în sfârșit parcare lângă scările interne, parchez și ies din mașină. Diana iese și ea, supărată ca de obicei, chiar exagerează, încep să cred că există un anumit motiv care nu mi-l spune, altfel nu îmi explic de ce se comportă așa. Sunt scoasă din gânduri când aud un scârțâit, mă întorc și văd o mașină care vine cu viteză spre mine. Rămân împietrită, nu știu ce să fac, din instinct îmi duc mâinile la ochi și aștept să mă lovească. Ţip când aud o bubuitură puternică și îmi fac curaj să deschid ochii. Eu sunt teafără și nevătămată dar nu pot spune același lucru și despre mașina mea. Un idiot cu un Audi TT tocmai era să mă omoare și mi-a lovit portiera mașinii. Minunat! "Ce dracu e cu tine, idiotule?" Îmi fac curaj și strig la el când iese din mașină. Clar e un bețivan și un drogat după cum văd, e înalt și brunet, e un pachet de mușchi dar fără creier.

"Nu urla la mine"scuipă.

"Poftim? Tocmai ce era să mă omori, mi-ai lovit mașina și nu ar trebui să urlu la tine?" Câteva persoane s-au strâns în jurul nostru.

"Nu e mare brânză, ți-o voi repara, nu te mai agita atât! "Ridică tonul.

"Tu te auzi? Nu îmi vei repara nimic, vreau doar să dispari până nu te iau la pumni!"ce dracu am spus? De unde atâta curaj pe mine? Văd în spatele lui două-trei fete care fac ochii cât cepele când aud ce spun, nici eu nu știu ce am.

"Tarfă!" Scuipă înainte de a intra in mașina lui.

"Măta, cretinule!"Îi strig înapoi. Îmi aruncă o privire ucigătoare și decid că mai bine termin aici, nu vreau să înrăutățesc lucrurile, nici nu știu ce mi-a venit să mă pun în gură cu el. Iau o valiză și mă pornesc spre scări dar văd o fată venind spre noi.

"Presupun că ești nouă. "Spune zâmbind, e foarte drăguță, puțin în carne, roșcată, poartă ochelari. La prima vedere pare tocilară.

"Presupui bine"îi răspund.

"Mi-am dat seama, altfel nu ai fi vorbit așa cu Chase." Deci așa îl cheamă.

"Ce vrei să spui? Oricine ar fi reacționat ca mine, ai văzut și tu ce idiot e!"

"Nu oricine, vezi tu, el e clasicul bad boy al școlii, nimeni nu se ia de el și de gașca lui."

"Ei bine, puțin îmi pasă cine e."

"Sper să nu îți creeze probleme, de obicei e răzbunător iar tu tocmai l-ai umilit în public. "Chicoteşte.

"Nu îi voi permite. "Spun hotărâtă dar trebuie să recunosc, nu sunt foarte liniștită.

"Eu sunt Amber"spune zâmbind și îmi întinde mâna.

"Emily" spun și fac la fel. Diana ne urmează.

"Sunt în anul doi, deci v-aș putea arăta împrejurimile dacă vreți. "

"Chiar te rog, cred că ne-am pierde singure."

"Ok, să mergem."

Și așa l-a întâlnit și pe Chase, e un mare dobitoc, așa-i?