The choice

Capitolul 11

Prima săptămână aici în Bristol a trecut repede, sper să treacă la fel si următorii ani. Nu am reușit să vorbesc cu mama despre facultate, evită în continuu subiectul iar Diana a început să se îndepărteze de mine. Presupun că e stresată de toată situația asta, nu o învinovățesc așa că îi las puțin timp să se acomodeze. Toată săptămâna am fost plecată, am hoinărit orașul, e destul de traficat, chiar era să fac accident. Nu sunt prea multe lucruri de făcut pe aici, e un oraș monoton și plictisitor.

E sâmbătă dimineață iar eu aștept cu nerăbdare să ajungă prietenii noștri care vor rămâne aici până duminică după amiază.

Sunt în bucătărie, iau micul dejun cu minunatul de Max și mama, sora mea a refuzat să coboare. Mestec în conintuu în bolul cu cereale în  liniștea asta stânjenitoare.

"S-au rătăcit cumva?" Max încearcă să facă o glumă iar eu mă uit imediat la mama care încearcă să își ascundă zambetul. Deschid gura să vorbesc dar sunt întreruptă de sunetul unui claxon de afară.

"Se pare că nu!" Îi răspund cu un zâmbet imens pe față în timp ce mă grăbesc spre ușă. Imediat aud pași grăbiți pe scări și îmi dau seama că e Diana care mi se alătură și deschidem ușa amândouă. Ieșim în parcare în momentul în care Jane coboară din mașină în timp ce Aron și Jeremy iau valizele din portbagaj. Prietena mea îmi sare in brațe și mă pupă pe obraz apoi se uită mirată in jurul ei, la fel cum am făcut și eu în prima zi când am ajuns.

"Wow, mi-ai spus că e superb aici dar nu mă așteptam chiar la atâta frumusețe. " spune în sfârșit încă uimită. Eu o ignor și mă îndrept spre Aron care îmi zâmbește larg și mă strânge puternic în brațe când ajung la el.

"Mi-ai lipsit mult!"spune și mă sărută apăsat pe buze, moment în care mă simt protejată și iubită.

"Și tu mi-ai lipsit."

"De mine nu ți-a fost dor?" Aud o voce în spatele meu și mă întorc pentru a-l găsi pe J. cu brațele deschise, semn că așteaptă o îmbrățișare. Mă conformez și îmi strâng brațele în jurul lui iar Aron din spatele meu tușește in semn de gelozie. Glumește,  evident.

"I-am lipsit mai mult eu."spune în final.

"Nu fii așa sigur, pufu."îl tachinez iar el mă prinde și mă trage din brațele lui Jeremy, mă sărută apăsat pe buze și își apasă mâinile pe spatele meu pentru a mă ține strâns lângă el. Întrerupe sărutul și mă privește învingător, eu încă trebuie să realizez ce s-a întâmplat.

"Sunt foarte sigur, pufu." răspunde punând accent pe ultimul cuvant. E prima dată când folosește porecla mea și trebuie să recunosc că îmi place cum sună când o spune el.

După jumătate de oră prietenii noștri au bagajele aranjate în camerele lor, fiecare are câte una, ne aflăm toți în sufragerie pregătiți să plecăm. Nu știm exact unde mergem dar important este că suntem toți împreună. O salutăm pe mama și pe iubitul ei și ne îndreptăm spre mașini. Scot cheile din buzunar și mă îndrept spre mașina mea împreună cu Aron și Jane, Diana a vrut să meargă cu Jeremy în caz că vor vrea să plece în altă parte. Sincer îmi pare rău să știu că s-ar putea plictisi cu noi, dar o înțeleg, vrea să stea singură cu el. Dintr-o dată Aron îmi înșfacă din mână cheile de la mașină și se îndreaptă spre locul șoferului iar eu rămân surprinsă. El îmi zâmbește și înainte de a intra în mașină mă lămurește.

"Mi-ai promis că mă lași să îți conduc mașina, cred că asta e o ocazie."îmi face cu ochiul. La naiba, uitasem de asta, chiar aveam chef să conduc. E ok și așa,  nu va rezista mult traficului intens de aici.

"La stânga! "Strig eu în timp ce Aron greșește strada și o ia la dreapta.

"La naiba!" Izbește mâinile de volan iar eu nu mă pot abține sa nu chicotesc, e atât de comic. Se uită la mine încă nervos iar eu râd mai tare, se îndulcește și începe să zâmbească. "Urăsc orașul ăsta! "Spune.

"Așteptam să spui asta."

Hotărâm să mergem la eVo, un local din centrul orașului unde am nimerit ieri când aveam nevoie de ceva de băut. Când ajungem sora mea si J. sunt deja acolo, ne așteaptă la o masă de lângă fereastră. Chelnerul preia comanda și începem să povestim despre ce am făcut săptămâna asta. Aron ne spune că șeful lui e foarte mulțumit de modul in care lucrează și e foarte posibil ca în curând să primească o mică promovare. Sunt foarte fericită pentru el dar în adâncul meu, partea mea egoistă ar fi vrut să nu afle asta pentru că înseamnă că va trebui să rămână în Manchester. Jane îmi povestește că a întâlnit un tip și au ieșit împreună acum câteva zile, se înțeleg foarte bine și începe să îi placă de el. În scurt timp chelnerul se întoarce cu comenzile noastre dar în timp ce ia ultima băutură de pe tavă, coca cola mea, cineva din spate se izbește de el și toată cola o varsă pe tricoul meu care evident e alb. Prietenii mei inclusiv Aron încep să râdă in timp ce chelerul își cere mii de scuze iar eu încerc să îl asigur că e totul in regulă, chiar dacă nu este. Se scuză pentru a nu știu câta oară și se întoarce la bar pentru a-mi aduce altă băutură.

"Terminați! "Mă răstesc eu în timp ce toți râd de mine.

"Ei haide pufu, nu te enerva."spune Aron încercând să nu râdă dar eșuează.

În final încep și eu să râd când aud scuzele  chelnerului pentru a 1000 oară când se întoarce cu altă coca cola.

După câteva ore suntem toți acasă, mama mi-a trimis mesaj cum că ea și Betta au pregătit prânzul pentru toți așa că am venit să mâncăm. Mama îl întreabă pe pufu cum merge la muncă, e ocazia să o întreb de facultate.

"Mamă, sper că facultatea nu e departe, mi-ar plăcea să pot merge pe jos cum mergeam și la școală. "

"Da, ce fain era!"intervine Jane. Mama a scăpat furculița în farfurie și s-a albit la față iar faptul că se uită lung la iubitelul ei care pare si el speriat mă face să mă îngrijorez.

"Mamă? "O presez, vreau să știu ce se petrece, oare nu m-a înscris la facultate?

"N-nu vei putea merge pe jos"se bâlbâie. Mare brânză, doar de atât se sperie. Pot să merg și cu mașina.

"Ah, păi bine, voi lua mașina"

"Vei merge la facultate în Londra."

Londra! Nici nu se aștepta la așa o lovitură și nici nu se așteaptă la ceea ce urmează.
Enjoy it ♥